Răzbunarea

Allison

Tot ce trebuie să faci, pentru aţi face un nou duşman, trebuie să stai în picioare să muţi privirea şi să te uiţi la o fată, blondă, de două ori, scurt, pentru că eşti obosit, plictisit, iar activitatea ei pare oarecum mai interesantă decât a ta. Şi când ajungi, fericit că te mai despart de casă decât 3 minute de mers. O auzi pe tipă " O cunoşti pe fata asta?", iar tipul pe care l-a întrebat îi spune " Da de ce? " iar ea îi spune " pentru că s-a tot uitat la mine" deparcă aş fi vrut să sar la gâtul ei, tipul care stă aproape lipit de mine o întreabă foarte serios " vrei să o bat?", iar ea răspundă foarte amuzată "nu, dar nu m-aş supără" şi tipul începe să mă împingă de la spate. Tac, nu zic şi nu fac nimic, ignor strigătul unuia dintre băieţi şi îmi văd de drum. Cam aşa îţi faci un nou duşman sau mai mulţi, dintr-o simplă privire nevinovată.

Acasă mă mai frământ o jumătate de oră pe tema din maşină, până începe filmul Ghost Whisperer, ador serialul ăsta.

Bunica mi-a pregătit, ca de fiecare dată, cerealele. Nu ştiu ce m-aş face fără ea. După încep să învăt să-mi fac temele, să îmi iau gândul de la evenimentele de astăzi, cel din maşină, de la Darius, care a fost absent toată ziua, dar îmi invadează mintea fără oprire. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine, dar ştiu că atunci când îl privesc nu mă pot opri din a mă întreba "oare cum sărută?" .

- Ce faci blonduţo, cum a fost la liceu? Mă întreabă bunica, în timp ce bagă lemne în sobă.

- Mai nimic. Plictiseală ca de obicei.

Mda, nimic interesant, doar cred că mă îndrăgostesc de un băiat, despre care nu știu nimic și mai nou nici la liceu numai vine. Plictiseală totală având în vedere că din cauza mea s-au iscat câteva bătăi între colegi. Iar Darius m-a apărat, iar eu am fost suficient de nerecunoscătoare încât să îl dau dracu și azi nu a dat pe la liceu și probabil că nu va da prea curând. "Bună treabă Allison, nu degeaba ești blondă". Ce pot spune.

Sâmbătă dimineață îmi iau rucsacul în care mi-am îndesat hainele și o iau la pas spre Miranda. Acest weekend va fi minunat, sper. Aș vrea, chiar aș vrea să fac ceva să nu mă mai gândesc la Darius, i-am simțit absența în fiecare zi, și nu aș fi crezut, în veci, că va durea atât de tare. Au fost zile, în generală, când cea mai bună prietenă lipsea, dar de data asta a fost diferit. Din nu știu ce motiv m-am simțit de 3 ori mai singură decât mă simțeam.

După o oră de mers cu taxi-ul, mă întâlnesc cu Miranda în capătul străzi, Amurg, strada pe care locuiește, cu două case mai în față.

- Ce faci? Mă întreabă în timp ce ne îmbrățișăm.

- Bine, chiar foarte bine. Trebuie să recunosc, prezența ei mă liniștește extrem de mult.

- O să ne distrăm weekend-ul ăsta. A, să te anunț de acum, vom rămâne singuri.

- Singuri? Întreb nedumerită.

- Da, ai mei pleacă la Brașov, la nunta unei verișoare.

- Nu ai vrut să spui singure?

- Nup, fratimiu rămâne cu noi.

- Fratitu? Brusc intru în panică.

- Da. O să vezi, va fi super.

- Dacă spui tu.

Fac cunoștință cu părinții ei, imediat ce intru în casă. Mama ei, Celia, mă ia în brațe și mă pupă pe obraz. Față de tatăl ei care este foarte zâmbitor și glumeț, numai că eu nu prea știu ce să spun, așa că zâmbesc în continuu, am impresia că așa voi înțepeni. Fratisu nu e acasă, deci până la întâlnirea cu el mă pot pregăti sufletește, poate nu e așa rău, poate e mai mic.