Răzbunarea

Allison

  - Ete draci! De ce nu mă lași să ies? O întreb revoltată pe mama

- Cu cine și unde vrei sã te duci?

- Cu Darius.... Spun puțin intimidată de privirea ei.

- Extraordinar!!! Toată ziua Darius! Ești cumva cu el?!

- Ceeee? Nuuu! Doamne mamă, suntem doar prieteni. Cu toate că eu aș vrea să îi simt buzele lipite de ale mele, să îi simt brațele puternice în jurul...

- Siiiiigurrr cã da, deci nu ieși. Îmi întrerupe gândurile cu vocea ei ascuțită.

- E hai zău! Am bani să ies.

- Ce repede ai prins tupeu decând umblii cu ei.

- Serios mamă? Nu am ieșit în viața mea nicăieri pentru că nu am fost niciodată chemată și acum când am prieteni care chiar vor să ies cu ei, tu nu mă lași. Mai gândește-te.

- Ok. Facem așa. Cheamă-i pe toți la cină.

- Când?

- Mâine seară. Și după mai discutăm.

2 săptămâni de vacanță, doar 2 și se anunță furtunoase. Mira pare încântată de invitația mamei.  Mai trebuie să îmi fac curaj să îl invit pe Darius, dar nu am nici cea mai vaga idee cum sã fac asta.

- Alo? Răspunde cu vocea răgușită.

- Ce faci? Un zâmbet tâmpit îmi apare pe față fără să-mi dau seama.

- Dormeam tu?

- Aiii....panică. Scuze că te-am trezit.

- Nu e nimic. S-a întâmplat ceva?

- N-nu.... Ăăă păi dacă vrei vorbim mai târziu.

- Sigur nu e nimic?

- DA MAMĂ. Mă cheamă mama, te sun eu.

- Ok.

  Mă cheamă mama.... Altă scuze nu ai găsit Ali? Fată proastă! Ce o fi atât de greu să îl inviți la cină? Mă întreb dacă mai este supărat. Ieri când vorbeam la telefon despre  fratele Mirandei, a început să spună că s-a săturat de atâta bârfă.
- Da ce ai?
- Îți place de fracsu ? Spune-i și nu mă mai căpia
- Nu-mi place de el.
- Eu am deschis subiectul nu ea. Spune Mira.

- Mă rog!.
- Ești cumva gelos? Spune Mira. Așa cum ai fost când am ieșit în club?
- Ce? Nu am de ce să fiu gelos.
- Ai fost gelos? Întreb zâmbind.
- Nu am de ce să fiu gelos.
- Cum spui tu. Spune Mira.
- Hai ca mai vorbim.

Și nu am mai vorbit pentru că nu a mai dat semne de viață.

Ies afară să mã văd cu Ariana. Nu am mai văzuto demult timp. Chiar îmi era dor să petrec puțin timp cu ea.

Ne plimbăm puțin prin zonă până ajungem în parc unde se pare că ne așteptau mai mulți. Mi-ar fi plăcut dacă m-ar fi anunțat înainte să nu mă panichez, totuși sper că nu se observă. Niciodată nu m-am simtit comod în preajma celor din sat sau din satele vecine, nu știu de ce pur și simplu nu mă pot acomoda.

Nu pot spune că mă distrez, dar mă pricep de minune să mimez. Ariana vine cu o pungă de semințe. Însă eu nu mănânc semințe, în general nu mă ating de ele. Nu pentru că nu-mi plac, mănânc odată pe an, când verișoara mea dă o petrecere în pijamale.

- Ea nu mănâncă semințe. Este o lady. Spune Ariana

Nu m-a deranjat comentariul în sine, ci modul cum a spus. Pe un ton pițigăiat, dându-și ochii peste cap și ținând mâna dreaptă ca și cum ar avea o poseta pe braț. Îi arunc un zâmbet iar ea continuă.