Răzbunarea

Allison

        Să mă machiez..să nu mă machiez..mă dau cu puțin fond de ten si rimel. Mă privesc atent în oglindă și-mi spun: Ești drăguță nu ești perfectă dar ești drăguță..capul sus,zâmbește,fi veselă și vorbește cu noii tăi colegi.. mai mult ca sigur că mă voi certa cu ei. Nu știu de ce dar mereu m-am certat cu colegii și cu așa ziși prieteni. Oare este vina mea? Oare sunt eu prea respingătoare sau prea insuportabilă?

        Când mă apropii de stație pentru a lua mașina de elevi realizez că mă voi întâlni cu vechii colegi și cu mulți alții pe care nu-i cunosc dar,care mai mult ca sigur că ei mă știu pe mine,însă nu în modul ăla de "vai ce drăguță ești" ci așa cum m-au văzut foști colegi o toantă,o urâtă,o încuiată,o mortăciune. Numai la gândul că trebuie să dau ochii cu lumea și cu coșmarul meu din anii de gimnaziu mă înspăimântă,iar stomacul nu ține cu mine și cu așa zisa mea încredere de sine,simt cum se strânge ușor dându-mi sezanția că o să vărs curând.

         Bineînțeles că nu i-am băgat în seamă,mi-am văzut de treaba și muzica mea în timp ce ei mă analizau din cap până în picioare cu priviri ucigătoare și zâmbete răutăcioase care.mi făceau inima să vrea să-mi iasă in piept și lacrimile să evadeze ca niște pușcariași care au găsit o "portiță" de scăpare. Cu greu reușesc să mă stăpânesc,dar reușesc.

                                                                                 ***

         Nu e o.plăcere pentru mine mersul.la liceu...chiar mă gândeam să renunț la școală după ce termin clasa aVIII-a dar mi-a fost prea rușine de ai mei. După ce că sunt o ratată proastă să nu-mi continui nici studiile... Vreau să-i fac mândrii,cei mai mândrii.

         Mă uit pierdută prin clasă în căutarea unui loc liber,aș prefer să stau in spatele clasei singură sau cel puțin cu o fată. Nu că aș avea ceva cu băieții,dar ei nu mă plac pe mine,eu sunt prea urâtă ca să le fac lor pe plac. Simt cum încep să mă înroșesc,atunci când observ că singurul loc liber,este in spatele clasei,la geam,lângă un băiat,foarte drăguț cu părul șaten închis,care priveste,îngândurat,pe geam. Dacă nu mă înșel și el vrea să scape cât mai repede de aici. Trag aer în piept și-mi fac curaj să mă duc lângă el. Îmi pun geanta pe bancă și mă așez pe scaun,nu se uită să vadă cine sunt,nici nu îl interesează...sau s-a uitat,nu i-a plăcut de mine și acum se roagă să scape cât mai repede cu putință.

         Stau liniștita în bancă,căutând ocupație și fără să-mi dau seama am început să-mi analizez noii colegii. În prima bancă de pe rândul din mijloc sunt două fete foarte drăguțe ,una brunetă și una blondă. Mă întreb cum ar fi să am si eu o cea mai bună prietenă brunetă...atunci s-ar aplica chestia aia cu ”cea mai bună prietenă a unei brunete este o blondă” mereu am visat să am așa ceva,să am cui să-i spun totul ...am visat și la un cel mai bun prieten..dar am văzut că baieților nu le plac..blondele cu coșuri.

         NU! Gata până aici cu tristețea,ești frumoasă,ești minunată.ai un suflet mare,ești o blondă cu ochii verzi-căprui,cu o silueta,nu perfecta,dar nici dezagreabilă,ci acceptabilă(nu sunt grasă,dar nici slabă...băț),îmi spun scuturând subtil din cap. Inspir adânc și expir,aștept momentul în care colegul meu de bancă să-și termine gândurile adânci pentru a încerca să-mi demonstrez mie,că pot socializa cu oricine,că faptul că cei din satul meu mă resping,nu e pentru că eu sunt sălbatică sau urâtă ci pentru că ei au ceva cu mine..așa cum am și auzit de curând,dar nu prea știu ce să cred.

         Te rog,omule,întoarce-te mai repede,până nu-mi pierd curajul și leșin aici,lângă tine. Afară ploua,iar eu încep să mor de cald,să transpir toată și-mi simt inima cum se zbate și se zbate și se zbate...atât de violent că începe să devină dureros.. Numai gata,e clar,asta nu este de mine...în niciun caz nu-i de mine chestia asta...