Răzbunarea

Darius

-Nu mă pupi de noapte bună? Mă trezesc vorbind. Îmi zâmbește timid și dă să mă sărute pe obraz, dar tot trupul meu și defapt toată ființa mea vrea să o sărut, lăsându-mă condus de sentimente întorc capul iute iar buzele noastre se ating, când întredeschide gura limba o invadează pe a ei și se unesc într-un dans lent și pasional. Mare greșeală.

O privesc cum intră în casă și mă îndrept și eu spre locuința mea "primitoare". Aș fi putut să jur ca unchiu va ceda nervos și va pleca în cel mai scurt timp dar rezistă eroic. Intru în bucătărie în căutarea cheilor dar nu am șanse. Aș fi putut jura că le-am lăsat pe masă.

- Cauți astea? Spune Joseph jucându-se cu cheile de la mașină.

- Ce dracu mai vrei? Spun deja plictisit.

- Nu ieși nicăieri! Am spus clar ca nimeni nu părăsește casa fără să spună unde și când pleacă.

- Nici nu mi-ai dat ocazia să spun.

- Vroiai să te furișezi.

- Ești patetic, dacă tu chiar crezi că eu am degând să ascult de tine.

- Te înșeli amarnic, dacă tu chiar crezi că o să mai faci ce ai tu chef.

- Hmmm. Spun lăsând capul în jos și zâmbind, mă apropii de el și îl privesc în ochi. Și ce o să îmi faci? Îl întreb dar nu aștept răspuns și continui. O să mă bați? O să mă încui ca pe un animal fără apă și mâncare? Mă dai afară din casă ? Am mai dormit pe străzi, sunt prieten cu bătaia și stau bine și la capitolul înfometare. Când tu și tata ați uitat de mine și v-ați făcut că nu exist eu mă luptam cu astea. Nu te uita ca un idiot. Știu adevărul! Știu că ți-ai convins fratele să lase trecutul în urmă, știu de ce a venit înapoi atunci. Pe el l-am iertat, decând l-am văzut. Dar eram copil, căutam protecție. Pe tine nu te voi ierta, așa că dă-te dracu din calea mea!

- Parcã aveai amnezie.

- Cât de prost mă crezi? Sunt mințit din toate părțile.

- Chiar și de Eric. Spune când vreau să ies din casă.

- Poftim? Spun întorcându-mă spre el.

- Știu tot, știu unde ai fost, știu despre mesajele alea, știu unde ați fost în seara accidentului de la Eric. Toarnă tot puștiul.

Numai spun nimic, sunt mult prea șocat de vestea că Eric este un trădător. Nu pot să îl cred, dar nu avea de unde să știe doar dacă nu ar fi direct implicat, dar este tot timpul acasă verificându-ne. E mereu cu Katie, care mai are puțin și înebunește sau se transformă in Joseph 2.

Cred că sunt prea obsedat de chestia asta încât am înebunit să îl cred vinovat..pe el.. A făcut greșeli ca orice om, dar asta nu înseamnă că este implicat.

Am tras prea mult de timp. Trebuie să acționez cât mai repede înainte să mă trezesc cu un cuțit la gât.

- Unde dracu te duci? Mă întreabă Eric când deschid ușa mașinii, până una alta ei chiar colaborează deci.

- Te sfătuiesc să mă lași în pace acum..

- De ce? Ce s-a întâmplat.

- Hmmm...

-Dariuuuus. Termină și haide în casă.

- Tu chiar mă iei de prost? Țip la Eric.

- Ce?

- Nu te face că nu ști! Acu dă-te sau dau cu mașina peste tine.

Stă în fața mașini sfidându-mă, pornesc motorul și ies în trobă dun garaj, iar Eric sare in partea stângă, îl văd în oglinda retrovizoare scoțând o înjurătură. Conduc până dimineață analizând fiecare eveniment în parte, poate poate îmi dau seama de ceva ce-mi scăpa până acum. Ceva nu e la locul lui, ceva nu se leagă, băgami-aș pula în ea de amnezie, de soartă. Știu că a mai fost ceva între timp. Am căzut pe scări, dar de ce? Mi s-a făcut rău? Katie spune că m-au găsit leșinat, Eric spune că mai era cineva cu mine...