Răzbunarea

Alison

Acum înţeleg de ce nu vorbeşte despre familia lui şi de ce explodează când este înjurat de morți.

Întotdeauna visele mele au reprezentat ceea ce nu voi fi niciodată, mai bine zis a ceea ce credeam eu că nu voi fi niciodată. Când am început aVIII-a am tot visat și sperat că viaţa mea se va schimba radical. Visam că voi fi mai tupeistă, mai curajoasă, că voi fi acceptată în ciuda defectelor mele, că voi avea prieteni și voi simţi cum e să iubeşti şi să fi iubit. În mare parte s-au împlinit, cu toate neînţelegerile am reuşit să mă înţeleg cu majoritatea colegilor, am prieteni buni: pe Miranda şi pe cei din grupul lui Darius, care sunt foarte săritori, înţelegători şi glumeţi. Şi, nu în ultimul rând, am cel mai bun şi cel mai minunat iubit.
Stăm împreună pe o patură întinsă pe iarba minunata care anunţă venirea primăverii, în parcul Tineretului. Ăsta a fost cadoul meu de la Darius de 8 martie plus o ciocolată şi un superb buchet de trandafiri roşi care au în mijloc un trandafir alb. Mâinile lui îmi cuprind mijlocul, poposind în final pe abdomenul meu, mă sărută uşor pe gât apoi mă întreabă aproape în şoaptă pe unde îmi hoinăreşte mintea.
- Mă gândeam la cât de norocoasă sunt că mi-ai ieşit in cale. Spun zâmbind. Mă simt liberă în preajma lui, nici nu există cuvinte care să descrie tot ceea ce simt când sunt cu el, dar ştiu că atunci când îi aud vocea sau când este lângă mine că nu mă pot opri din zâmbit.
- Te iubesc atât de mult!
- Şi eu te iubesc! Spun apoi îl sărut lung
- De ce nu vrei să vorbeşti cu Eric? Îl întreb după ce mă retrag din sărut.
- Ţi-am mai spus, nu vorbesc cu trădători.
- Da iubire, dar vreau să ştiu ce a făcut de zici că este trădător. Eu una nu cred că ar face ceva să te rănească, chiar tu ai zis că mereu te acoperă, ajută şi face totul să îţi fie bine.
- Mda, nu-l cunoşti, lasă aşa.
- Poate că nici tu nu îl cunoşti.
- Îl ştiu încă de la grădiniţă.
- Atunci, dacă până acum, nu a făcut nimic care să îţi ridice suspiciuni, de ce te indoieşti de el? Ce te face să nu ai încredere?
- Mnu contează, spune îngândurat.
- Darius, este evident că ai auzit ceva de la cineva anume, dar de ce nu vrei să îl asculţi şi pe el?
- Pentru că oricum ar nega.
- Şi ce te face să crezi că el minte?
- Unchiu nu ar avea de ce să mintă.
- Ce? Dintr-o dată îmi trec prin minte câteva momente cu Eric, o mică discuţie surprinsă de mine dintre el si Katie când îi spunea că Santiego pune ceva la cale, pentru că în ultima vreme nu l-a mai căutat iar Katie a zis că ceva nu este în regulă cu Joseph. Să numai zic că Joseph m-a oprit odată pe stradă când mergeam la magazin şi a început să îmi pună tot felul de întrebări despre programul lui Darius....
- Ce ai auzit! Ce te miri atât! Spune uşor iritat lăsându-se pe spate şi protindu-se în mâini.
- Nu vreau să te enervez, dar nu înţeleg de ce ar băga strâmbe între voi doi.
- Pur şi simplu..... Nu termină propoziţia, se uită în gol şi se încruntă. Ai dreptate, spune neluându-şi privirea din punctul fixat.
- Nu ţi-am spus, dar Joseph m-a oprit odată pe stradă şi a început să îmi pună tot felul de întrebări despre ce faci azi sau unde te duci etc.
- Asta când?! Spune mutându-şi toată atenţia spre mine
- Mnu ştiu acu 2 săptămâni.
- Mesajul.. bătaia... accidentul..pedeapsa....
- Ce accident?!!!!!! Întreb alarmată.
- A fost demult... dar.. Mâine mă văd cu tatăl lui Miki.
- De ce?
- Am vorbit cu el despre fazele astea şi cum el este poliţist a zis că se va interesa.
- Să înţeleg că vrei să îl găseşti pe Santiego?
- Da...
- Şi după ce îl găseşti ce vei face?
- Nu ştiu, nu m-am gândit la asta.
- Ai grijă... spun cuprinsă de teamă.
- Promit că voi avea grijă de amândoi.
- Şi că nu vei face o prostie.
- Şi că nu voi face vreo prostie. Spune atingându-mi obrazul cu mâna apoi sărutându-mă uşor.
Ziua asta a fost perfectă, alături de el a fost minunat, am uitat de probleme şi de alte bazaconi.
Ajunsă acasă sormea mă ia în primire, ceva nu-i convine, îmi dau seama de asta după modul în care mă priveşte.
- Eşti o idioată! Spune Cristina imediat ce intru pe uşă..
- De ce? Spun enervată de faptul că iar este pusă pe ceartă. Mereu comentează, mereu mă jigneşte şi decând numai stăm cu bunici face mult mai rău pentru că ştie că mama şi tata nu mă ascultă şi orice ar fi tot vina mea este.
- Stai toată ziua cu ăla. Nu şi-a permis altceva decât o ciocolată şi flori?
- Care e problema ta?
- Iţi pierzi timpul!
- Nu te mai băga atâta!
Numai stau să o ascult comentând şi mă duc în camera mea, mă arunc în pat şi încep să zămbesc gândidu-mă la Darius, la minunatele momente petrecute alaturi de el. Îl iubesc atât demult încât inima-mi sare în piept de fericire.

Dimineaţă pe la ora 10 mă duc la Darius, să-i fac o surpriză, sper că prezenţa mea să fie suficientă. Katie mă întâmpină zâmbitoare şi îmi spune să mă duc la el în cameră, dar înainte de a urca pe scări, mă avertizează că este posibil să-şi facă duş. Intru încet în cameră şi mă aşez în pat aşteptând să iasă din baie. În timp ce-i analizam camera telefonul începe să sune, mă uit la apelant şi văd ca scrie "Jessie", nu ar trebui să răspund dar intrebarea "De ce îl sună, ve vrea de la el?" este mult mai puternică decât raţionamentul, care-mi spune sa nu răspund.
Îi răspund, însă nu apuc să spun nimic pentru că ea începe
- Iubire, vreau să ne vedem azi, urgent! Iubire?!... De ce îi spune Jessie iubire? Şi cică e prietena mea.
- Iubire?! Spun cu vocea tremurândă. Când Darius iese din baie îi arunc telefonul, el se uita la mine apoi la telefon, face ochii mari şi închide convorbire. Îl privesc dezgustată, aş vrea să îi pun întrebări dar vreau, întâi de toate, să-mi stăpânesc plânsul.
- Ce a spus? Întreabă cu o voce joasă
- De ce întrebi? Ca să şti ce să inventezi? Spun uitându-mă oriunde altundeva, numai la el nu...
- Ali...
- Ce?
- Crede-mă, nu te-am înşelat!
- Cu una din cele mai bune prietene Darius, fix cu ea ai găsit? Îţi oferea mai mult decât un sărut, nu? Spun ridicându-mă şi făcând câţiva paşi spre el. Priveşte-mă în ochi şi spune-mi adevărul. Spun încercând din răsputeri să-mi păstrez cumpătul.
- Nu te-am înşelat, pui! Spune luându-mi capul între mâinile lui, cele care mă protejau mereu şi-mi promiteau siguranţă. Las capul în jos şi zâmbesc ironic.
- Nu mă aşteptam să îmi spui adevărul, un om nu recunoaşte o greşeală de genul. Dar, defapt, nici nu mă aşteptam ca tu şi ea să faceţi asta.
Mă întorc şi plec, îl ignor când îl aud strigându-mă, ţin capul sus mergând normal pentru a nu-i alarma. Mama m-a învăţat ca atunci când când cineva mă trădează să-mi păstrez cumpătul, nu e frumos pentru o fată să facă scandal, trebuie să întoarcem şi celălalt obraz, să le arătăm trădătorilor cine suntem noi. Iar eu nu sunt o smardoaică, nu mă ţin puterile să fac circ, dar sper să nu o mai văd pe Jessie. Katie merge în spatele meu, şi când ajung în camera mea mă strânge în braţe în timp ce plâng în hohote. Nimic.... numai am nimic, durerea iese prin valuri de lacrimi infinite, făcându-mă să vreau să ţip. Nu m-a trădat doar o prietenă ci şi iubitul meu, cel în care aveam cea mai mare încredere. După ceva timp mă opresc din plâns, secată de puteri.
- Ce s-a întâmplat? Întreabă Katie care nu a zis nimic până acum.
- M-a înşelat, cu cea mai buna prietenă, spun înecându-mă, iar, în lacrimi. M-a înşelat, rostesc încă odată apoi încep să plang, again. Katie stă lângă mine aşteptând să mă potolesc, dat durerea este mult prea mate ca să-mi pot stăpăni lacrimile.
Seara Katie se duce acasă lăsându-mă cu Miranda care merge cu mine şi cu ai mei la bunicii din partea tatei. Tot drumul mama punea întrebări pe care eu le ignoram, iar Miranda încerca să îi explice că nu sunt în măsură să răspund, dar mama nu înţelegea de ce atâta tam-tam pentru doar trei luni. Nici că mă aşteptam să priceapă vreodată că Darius, a adus lumină în viaţa mea, că el m-a făcut să mă accept cu tot cu defecte, că m-a învăţat să numai aud glasurile rele, ci doar pe cele ce mă alină. Mă proteja de cei răi, mă asculta şi sfătuia mereu, avea grijă să-mi fie bine, şi dacă aveam poftă de ceva sau îmi plăcea ceva el îmi lua ( în zadar "crizele" mele pentru al face să nu-mi ia, şi nu era nevoie să îi spun că vreau ceva, îşi dădea seama după privire), era atent la toate gesturile mele.
Ajunsă la bunici alerg în braţele lui mamaie şi încep să îi povestesc despre cele întâmplate cu Darius. Nu îi venea a crede, îi era drag băiatul, mereu îi plăcea când venea şi el aici, iar acum să numai vină? Mi-a spus că mai bine ascult şi varianta lui pentru că fetele sunt invidioase şi băgăreţe. Dar momentan nu am suficientă putere să îl ascult.