Răzbunarea

Darius

                 Cu câteva ore în urmă

        Ce se presupune că ar trebui să fac în timp ce simt cum pământul se învărte iar eu sunt în cădere liberă? Stai, cad?!

        AUUUu Damned... Ce a fost asta?

- Oooo te-ai trezit în sfârșit. Spune Eric râzând în hohote.

- Da.. mulțumesc pentru durerea de umăr, dacă nu erai tu viața mea era imposibilă. Tot la poliție suntem?

- Nooooooooooo, Special pentru tine am chemat o remorcă, care să te ducă acasă în acelaș scaun, nemișcându-te și cu nenorocitul ăsta de curcan chior cu ochelari care nu face nimic altceva decât să citească un nenorocit de ziar.

- Te aud! Spune polițistul ridicându-și privirea din ziar.

- ȘTIU! Și cu toate astea nu faci nimic! Spune Eric revoltat.

- Bun. Suntetți orfani, da?

- Da. spunem în cor

- Nu trebuie să o sun pe fata aia Katie, da?

- Da.

- Nu aveți actele de indentitate la voi, corect?

- Corect. Spunem tot în cor.

- Ați fost la amprente, da?

- Pentru numele lui Dumnezeu, DA! Spune Eric.

- Pentru numele lui Dumnezeu, acum trebuie să așteptăm. Spune polițistul relaxat.

- Omule, e ora 5, suntem aici de 6 ore și tot așteptăm.

- Atunci fă rost de 10 milioane și te las să pleci.

- E ceva interesant în ziarul ăla? Întreabă Eric în timp ce ia ziarul din fața cobaiului.

        România pretenaș, ce să le ceri stau de 6 ore aici și n-au aflat nimic, cât de proști ne cred ăștia? Fie, o să trebuiască să mai ajung și pe la școală, asta dacă nu vreau absență din prima zi. Dacă era tata cu noi, terminam de mult cu tot rahatul ăsta.

- Salut băieți. Cum o mai duceți? Răsună o voce groasă de bărbat în spatele nostru în timp ce ne pune mâna pe umăr, mă întorc ușor încordat și-l privesc întrebător. Este un bărbat înalt îmbrăcat la costum care în momentul de față are zâmbetul până la urechi. Eric face ochii cât cepele când îl vede, semn că-l cunoaște.. dar eu nu, cu toate că vocea lui îmi sună foarte familiar.

- Joseph?! Întreabă Eric mirat, nevenindu-i să creadă.

- Chiar eu! Tu ? Nu mă mai cunoști? Întreabă uitându-se la mine confuz.

- Mnu chiar... Spune Eric fără chef. După toată faza cu fratele tău, Darius a căzut pe scări cam la o săptămână distanță după înmormântare și și-a pierdut memoria. Și-a recăpătat în timp amintirile, dar se pare că nu toate.

- Mhm... Înțeleg. Bun, hai mișcați acasă.

- Cine e? Îl întreb pe Eric în timp ce mergem spre ieșire.

- E fratele lui tactu.

- Asta am înțeles.

- Vrei mai multe detalii? Ne-a luat dracu, cu ăsta în casă așa că apucă-te să faci ce zice și numai comenta. Ce era unchiu dur, să-l vezi pe Joseph,

- Tu de unde ști?

- Am... nu știu, când tu nu voiai să vorbești cu bunică-ta, eu am vorbit și am aflat așa că ciocu mic.

         Numai spun nimic, ce ar mai fi de spus? Eric a zis destul de clar să tac, se vede că nu-i convine situația, dar nu mă bag pentru că nu-mi amintesc nimic, cu toate că este enervant ca un străin să se bage în viața ta cu japca, dar teoretic, este un străin doar pentru mine.

        Numai eu cred că tipul ăsta o să facă legea cu noi?! Pentru că mie nu-mi place caracterizarea făcută de Eric, ceea ce devine destul de enervant având în vedere că iar o să fiu pedepsit până la moarte și cel mai probabil, chiar și după moarte. Deci, practic și teoretic, pică ideea cu ” Dacă mor va fi mai bine”, va fi mai rău, pentru mine!.

        Nu-i putem dicta vieții dorințele noastre, iar universul să facă tot posibilul să le îndeplinească, să fim serioși e prea ocupat să ne învârtă cuțitul în rană atunci când ne merge greu, când călcăm strmb și toate filmele și emisiunile s-au găsit ca prin minune să aducă asta în discuție, sau când ne despărțim de cineva, toată lumea de pe planetă e ocupată să împărtășească aceste sentimente minunate, deci universul nu are timp de minuni care să te ajute , are timp de minuni care să te facă puternic, dar cum poți fi puternic când fratele tatălui tău se mută cu tine, să aibă grijă de tine și de frații tăi, cum? Cum poți fi puternic când vezi în fiecare zi persoana care-ți amintește de tatăl tău și ști că nu e taică-tu pentru că el numai trăiește... cum ar putea asta să te întărească?

        Privirea lui Katie când îl vede pe Joseph, mă face să cred cu tărie că ăsta este unul dintre cele mai rele lucruri care ni se pot întâmpla. Faptul ca Katie era al naibii de încruntată și ar fi vrut să țipe și să-l facă în toate felurile nu mă liniștește și faptul că a tăcut, este o avanpremiră.

                        

                        Ora 10;00.

         În ultima vreme mă tot înreb dacă alarma de dimineață va deveni cu adevărat , vreodată, o invenție iubită, pentru că majoritatea populației acestui pământ o folosește cu silă, dispreț și multă ură pentru cel ce a inventat asta, o folosește pentru că școala, servciul îi obligă să o facă, la fel ca și în cazul meu. Mă ridic somnoros din pat, cu lacrimi în ochi penru că trebuie să renunț la căldura patului, pentru nemiloasa școală și nemiloasa viață care la adus pe acest Joseph în casa asta! Nu știu ce ar zice alții, dar reactiile celor doi mă fac să-l urăsc.. Cobor scările ușor, lejer, frecându-mă la ochii și căscând aproape în continuu, în fața bucătăriei mă întind ( ca în fiecare dimineață).

- Nu e frumos, Mă deranjează minunata voce a lui Joseph, deschid un ochii și îmi las mâinile să cadă pe lângă corp.

- De când ești treaz? Îl întreb încercând să par interesat, defapt vreau să mă trezesc cu o oră mai devreme, să mă îmbrac, să mănânc să plec și să mă întorc seara când doarme el.

- De la 6. Nu am dormit

- Mda, totusi sper ca nu asta e ora lui.

- Ascultă...

- Chiar n-am chef și chiar nu mi-e foame, am să mă duc la mine în cameră și încearcă să nu mă deranjezi. Spun întrerupându-l și întocându-mă să plec.

- Mda, fratele meu te-a răsfățat prea mult.

- Nu e treaba ta, te-am vazut odată în viață și acum nu știu cine ești, nu crezi că asta dă notă faptului că ești foarte neimportant? Spun după care plec, fără să-l las să mai spună ceva. Nu am chef să-l aud.

                                                                        ***

         Cine-i nefericita care mă trezește că-i mut moaca, frate aveți și voi milă am dormit 4 ore, iar eu sunt făcut pentru somn, aș dormi 2 zile fără somnifere, 2 zile! Și nefericita este inofensiva de Allison, ori cât aș vrea să o pocnesc, nu pot, are un chip angelic, iar când soarele îi întalnește chipul, când soarele îi privește ochii verzi, seamana cu un înger. Tenul alb, parul blond-auriu, ochii verzi inchisi, buzele rozalii și genele groase și dese... un îngeraș al naibii de adorabil. Cum să te porți urât cu ea? Pur și simplu nu poți.