Răzbunarea

Allison

În timp ce fumez ultima ţigare din pachet, a2a pe ziua de azi, şi îl aştept pe Darius, mintea îmi zboară la ultinele evenimente petrecute in ultimul timp, la cât demult s-a schimbat viaţa mea decând am început liceul şi la faptul că weekend-ul ăsta voi dormi la Miranda, care nu vine azi pentru că nu are chef de şcoală. Nici eu nu am chef de şcoală dar mama şi tata nu ar admite aşa ceva nici în ruptul capului.

Am terminat şi ultima ţigare iar Darius tot nu a apărut, din câte am vorbit cu el azi, dimineaţă , zicea că va veni la liceu, dar acum numai sunt aşa sigură de asta. Când vreau să o iau din loc spre liceu, apare şi Darius cu un mers de "mort", foarte plictisit şi aş putea să jur că d-abia s-a trezit.

- Neaţa! Spune cu o voce stinsă.

- Neaţa era când m-am trezit eu. Spun nervoasă că m-a făcut să aştept. Urăsc să aştept, nu mi-a plăcut niciodată asta.

- Trebuie să arătăm carnetul? Ăhăăă. Spune dându-şi capul pe spate, apoi căutându-şi carnetul.

Recunosc, este enervant să-mi caut carnetul mereu, dar nu te pui cu regulile liceului, cel puţin eu nu mă pun. Prima oră, logică, probabil că profesoara nu va veni nici de data asta, aş fi putut sta acasă, însă acum două săptănâni când s-a hotărât profa să vină, iar Darius s-a hotărât împreună cu marea majoritate a colegilor să nu vină, a pus absenţe. A fost destul de nedrept având în vedere ca ea absentează mai mult ca noi, dar nu te pui cu profesorii şi logica lor, mai ales a ei.

Darius se enervează instant, imediat cum intră în clasă şi-l vede pe John. John este genul de băiat, încrezut, care se ia de toată lumea, glumeşte cu toată lumea fără să-l intereseze dacă te afectează sau nu, dacă accepţi genul ăsta de glume sau nu. Săptămâna trecută, mai exact Vineri, la ultima oră când Darius şi Miranda s-au hotărât să plece, am fost una din "fericitele" lui victime, am plâns toată seara inclusiv weekend-ul. Sunt foarte sensibilă, iar glumele în care sunt jignită, mă afectează extraordinar de mult, în fine. Îşi aruncă ghiozdanul pe prima bancă pe care o vede şi sare la gâtul lui John, care nu prea înţelege ce se întâmplă, iar eu încremenesc neştiind ce să fac. Deşi Darius este cu mâna în gâtul lui, John îl înjură cerându-i explicaţii, pe care Darius nu i le oferă. Îm momentul în care John, îl înjură de morţi, Darius îi eliberează gâtul, face un pas în spate, după care îi serveşte un pumn, atât de zdravăn încât, victima, cade jos. Din instinct ţip la Darius să se oprească atunci când e pregătit să îl lovească în abdomen cu piciorul, se uită la mine, dar nu se opreşte aşa că-l loveşte, ţip din nou dar de data asta reuşesc să-mi fac picioarele să mă asculte şi alerg spre el, trăgându-l de mână, când vede că am lacrimi în ochii se calmează, dar pot citi pe chipul lui o urmă de întristare. Nu pot să spun nimic, pur şi simplu nu pot, vreau să dispar undeva să nu mă ştie nimeni. Nu l-am mai văzut aşa dar nici că-mi doream asta. Se răsuceşte spre uşă şi pleacă. Nu mă lăsa singură acum, să ascult comentariile celorlalţi. Îmi spun sinea mea cuvintele nevrând să fie rostite.

Mă port ca un copil, maturizează-te Allison, maturizează-te! Ies din clasă şi încep să alerg pe holuri de nebună sperând să îl găsesc.

- Darius. Spun când îl văd stând rezemat de gard, usor nervos.

- Ce? Spune încercând să pară calm.

- Ce a fost aia? Întreb fără să mă gândesc că l-aş putea enerva.

- S-a luat de tine, iar eu nu permit nimănui să se ia de prietenii mei.

Chiar nu ştiu ce să spun, ştiu că prieten e cel ce te apără, ce te ajută imediat cu ce şi cum poate, dar el, e genul de prieten la care visam, numai că în visele mele nu mă speriam, mă bucuram. Ce fel de persoană sunt? Să te bucuri de răul altuia? Pfff sunt jalnică uneori. Cu toate că m-am speriat nu pot spune că o parte mică din mine nu se bucură.

- Am crescut într-o junglă, la figurat vorbind, şi am învăţat că trebuie să ai grijă de ce-i ce-ţi sunt aproape şi să scapi de ce-i ce te trag în jos. Spune în cele din urmă dar eu aleg să tac în continuare neştiind ce să zic, neştiind ce vrea să însemne asta. Mda tocmai ţie îţi zic, prinţesa răsfăţată, la tine e totul roz şi mă aştept să mă înţelegi.

- De ce îmi vorbeşti aşa? Totul roz? Mda, e mai mult decat roz, e pur şi simplu perfect, de asta fumez. Spun după care plec.

- Bănuiesc că anturajul e de vină, spune cu un zâmbet răutăcios ce-mi trezeşte atâtea amintiri.

Numai spun nimic, însă aş fi crezut că şi-a dat seama că el, Miranda,Luci si blondul sunt singurul meu anturaj.

În clasă toată lumea îl înjură pe Darius, pentru că toată lumea e de partea lui John, habar nu am cum reuşeşte, dar nici nu mă interesează, încerc să îi ignor şi mă pun în bancă îmi bag căştile şi intru în lumea muzicii acolo unde totul chiar e roz. În timp ce stau liniştită uitându-mă pe geam şi încercând să nu mă gândesc la cât de prost mi-am început ziua, vine una din colege pitică, se creadă cea mai rea şi dacă e să o cataloghezi după cum vorbeşte şi se poartă o treci în rândul bătăuşilor, acolo unde se cred majoritatea fetelor, mai tari si mai puternice chiar şi decât băieţii.

- Ia zi fă de ce l-a bătut gagicătu pe John? Spune nervoasă, apoi râde uitându-se la celelalte colege care ne-au inconjurat. E clar, sunt puse pe ceartă.

- În primul rând, nu este iubitul meu, în al doilea rănd e treaba lor. Spun încercând să par indiferentă, dat defapt simt cum îmi amorţeşte corpul şi cum mă fac roşie ca racul.

- Baaa eu cred că eşti implicată. Spune cu un ton superior.

- Acu faci pe nevinovata, de ce morţii lui l-a bătut? Nu ştiu de ce dar în momentul în care îl înjură de morţi, frica, teama, stânjeneala o iau la galop, mă ridic în picioare şi mă îndrept spre cea care l-a înjurat.

- Cu ce drept îl înjuri? Spun nervoasă

- Şi el ce drept a avut să îl bată? Spune cu mâinile în sân.

- Şi John ce drept are să se ia de cine-i vine?

- Ştiam că e vina ta. Spune şi mă plesneşte. Nu o întreb de ce a dat pur şi simplu tac.

- Faaa dacă-i dădeam eu una zbura pe geam. Spune tipa care a început discuţia.

- Să mori tu! Spun deja sătulă de ele.

- Da fă, să mor eu.

- Hai mă dă, să văd dacă zbor pe geam.

- Phuaaaaa( răde), eşti proastă rău. Atât a trebuit să mai aud, că am şi plesnit-o, iar pe cealaltă am tras-o de păr până a căzut. Cea pe care am lovit-o , Simona, mă loveşte câf poate de tare, iar eu din reflex o lovezc cu piciorul în abdomen, se apleacă şi fără să stau pe gănduri o lovesc cu cotul în spate. Alina, mă trage de păr la spate, fac doi paşi în spate şi reuşesc să mă rotesc, cu toată durerea pe care scalpul meu o suportă, o prind de mână şi bag unghiile cât pot de adănc până-mi dă drumul, iar ei îi dă sângele.

- Allison. Strigă Darius.

- Ce vrei? Întreb pe un ton aspru stăpânindu-mi plânsul.

- Ce dracu faci? Se vede ca este enervat la maxim dar nu-mi pasa.

- Să te ia dracu şi pe tine şi pe fufele astea.

Ies val vărtej din clasă şi o sun pe mama, care e de acord să vină să mă ia. Cei drept săptămăna asta numai dau pe la şcoală, abia aştept să ajung acasă, să-mi fac o baie fierbinte şi să caut ceva de lucru să nu mă mai găndesc la nimic