Răzbunarea

Allison

        Ce-i așa de greu totul. Când vine Lucian la noi, începe să se laude cu toți prieteni lui, iar la sfârșitul vizitei mama începe ” De ce nu ești și tu ca el? Să ai prieteni, să socializezi... Cu cine oi semăna, nu știu, că eu aveam cu cine să ies și taică-tu la fel” și după îi aud discutând în camera lor, iar tata zice ” Dacă așa vrea ea să fie balegă să fie balegă” restu... numai contează. Cât mă doare? Nici asta nu contează, pentru că nimic nu contează. Încercarea mea de a părea bine, de față cu matușa si Luci a luat sfărșit, mă ridic după scaun cu lacrimi în ochi si plec la mine în cameră, mă arunc în pat și încep să plâng în hohote. LA NAIBA! M-am săturat să plâng, m-am săturat să sufăr mereu.

        La scurt timp, ușa se deschide ușor iar Luci își face apariția cu un zâmbet, care piere ușor atunci când mă vede plângând. Aș vrea să-i spun să plece, să mă lase în pace, să numai vină niciodată pe aici, dar nu pot, nu pot... Tot ce-mi iese pe gura este ” Nu mă întreba, ia-mă în brațe doar” și asta pentru că tânjesc după o îmbrățișare caldă demult timp. După un minut sau două minute, mă liniștesc total, mă uit la el, iar el mă privește îngrijorat,

- Ce s-a întâmplat? Mă întreabă nervos. Și-a bătut vreunu joc de tine? Spune încleștându-și pumnul drept.

- Nu... spun intimidată și în acelaș timp mirată de reacția dar și de întrebarea lui.

- Sigur?

- Foarte sigur. Spun ștergându-mă la ochii.

        D-odată îi pasă, deodată se face interesat de mine și viața mea, până acum se întorcea și pleca, cu prima ocazia numai ca să nu stea cu o ratată ca mine. Acum un an, l-am rugat să mă ia și pe mine la pișcină pentru că voiam să mă desprind de toate problemele, iar el a zis ” Nu am eu timp de toate fraierele”, și a plecat iar eu am plâns două ore în continuu și după ce m-am liniștit și mama m-a făcut fraieră că plâng degeaba, s-a oferit să-mi dea bani să mă duc singură la pișcină dar n-am vrut. Adică toată lumea are cu cine să meargă numai eu singură, nu? Iar acum vine la mine să mă întrebe ce am. Da sigur...

- Vrei să mergem la piscină?

- Ce? Când? Spun mirată de întrebare.

- Sâmbătă.

- Da. Spun fără să mă gândesc de 2 ori.

- Ok. O să vin să te iau la 13.

- Bine.Spun, după care se ridică si pleacă. Asta a fost destul de surprinzător, mai ales că a venit din partea lui.

        Sâmbătă dimineață, imediat ce mă trezesc încep să mă pregătesc pentru pișcină, nu vreau ca Luci să stea după mine și mai mult ca sigur că nu va veni singur, deci aș vrea să fac o impresie bună, dar la ce față am și la ce corp umflat cu pompa am, slabe șanse să fac eu impresie bună... Telefonul începe să sune, dar este abia ora 10, nu o mai vrea să mă ia? Cu teamă pun măna pe el și mă uit la numele apelantuluiAriana. O Doamne, O Doamne, am uitat că i-am promis că mergem la actorie azi, O Doamne!

- Da. Spun neștiind ce să-i spun, căutând în continuu o scuză pentru a nu se supăra.

- Ce faci? Ești gata? Spune entuziasmată..

- Ăăă, îmi pare foarte rău dar nu mă lasă mama... Spun regretând fiecare cuvânt, neștiind dacă îmi va părea rău la sfârșitul zilei...

- Ok nu e nimic, poate mâine.

- Poate. Vorbim. Te pup. Spun vrând să scap mai repede de conversația asta.