Dacă nu seduci, se duce. |FINALIZATĂ|

Prolog

                                                                         P R O L O G

−Bună! Numele meu este Rosie Parker, dar tu poți să-mi spui Rose. Și aceasta este...

−Iar eu sunt Alexander Dunn, dar îmi poți spune Alex.

−Poți să nu mă întrerupi, te rog? Terminăm asta repede, apoi revenim la lucrurile importante.

−Lucruri importante, ha?

−Nunta, ai uitat? Doar întreb. Nu e mare scofală, dar încep să mă doară picioarele din cauza pantofilor.

−Îmi pare rău, iubito. Continuă.

−Așa. Deci... Am și uitat unde am rămas.

−„Și aceasta este..." 

−Povestea noastră. Este una... condimentată. Am spus bine? Alex?

−Se putea și mai bine.

−Atunci spune tu ceea ce ne-a rugat ea.

−Fie. Privește și lasă-te uimită.

−Oh, Doamne. Și începe...

−Condimentată e puțin spus. Te vom uimi, doar stai cu noi și analizează-ne începutul, apoi privește repede la final. Eu nu credeam. Ea mai ales nu credea. Trebuie ea mereu să fie contra când vine vorba de orice.

− Ba nu...

−Ba da. Vezi? Revenind. Trecem cu vederea acest mic moment, dar ceea ce voiam să îți spunem este că va fi o călătorie interesantă.

−Ai terminat? Alex! Termină o dată!

−Lasă-mă, vreau să mai spun ceva.

−Și când te gândești că am pus pariu cu Kitty ca te vei descurca...

−Taci, mi-am uitat ideea.

−Preiau eu de aici. „Ideea" lui e foarte simplă. Adică a noastră. Adică a ei. Stai cu noi. Privește și te minunează, apoi fii alături de noi. Cred că am repetat-o, nu?

−Nu știu, m-am uitat la Sebastian. Mănâncă. Îmi e foame...

−Cu ce-am greșit?!

−Adică?...

−Fă liniște. Omul are treabă. Citește.

−Dar...

−Nu te mai aud. Se întrerupe.

−Sunt chiar langă tine.

−Sht.

−Rose. Rose? Rose!