C.15. In cine sa crezi?

1.3K 82 0
                                    

#&#*#Red & Aly#**#&#

Ajung la firma, erau pompieri, politie, multa lume. Totul era distrus.

-A fost cineva ranit ?

-Nu doamna, nu a fost nimei inauntru, insa pagubele sunt uriase... nu face cladirea cat faceau masinile de la parter. Sunteti directorul ?

-Da, eu sunt, ceva idei de la ce a pornit ?!

-Nu ne dam seama inca, insa pare a fi intentionat, facut de cineva, va vom oferit cu exactitate motivul...insa stiti, aveti ceva dusmani?? daca ar fi ...

Dusmani?!?! Jasmin este asa proasta....asta e cartea pe care nu ai jucat-o bine, tocmai mi-ai înmânat asu....

-Nu stiu sa va raspund, in ziua de azi in cine mai ai incredere.

-Asa e doamna.

La sfarsitul anchetei, mi se ofera raportul si dupa cum banuiam, incendiul a fost provocat din exterior.

-Zyan, mama si Aiden sunt ok ?! vreau sa ramai cu ei pana ma intorc.

-Asu, da, tocmai vroiam sa plec, nu as vrea sa te las singura...ce s-a intamplat.

-Nu e nevoie sa iti zic Zyan, suna la politie, cere paza la mama acasa si la mine.

Acum este momentul meu, scot telefonul il scriu lui Bruno un mesaj, il anunt ca trebuie sa ne vedem urgent. Ii dau locatia si plec spre local.

Ii explic situatia, ii spun ca in seara asta sa imi faca rost de tot ce inseamna zona cu firma, persoane, filmări, poze....oricat are nevoie ii pun la dispozitie.

-Alison, buna, stiu ce este 1 noaptea dar am nevoie de tine. maine la prima oara ne vedem acasa mine.

-Asu, cum, ce s-a intamplat, ok sigur...imi anulez tot.

Ajung acasa, parchez masina si evit sa ma dau jos. Imi pun fata in maini si incep sa plang. Ma gandea. daca ar si fost cineva in firma, eu, Adien, oricine...ma trezesc din ganduri in urma unui ciocanit in geam.

Cobor din masina, era un barbat, atunci realizez care erau cei de la protectie.

-Doamna sunteti bine?!

-Da multumesc, nu v-am văzut masina, nu am stiut că sunteti aici...

-Da, este parcata ceva mai incolo, nu vrem sa atragem atentia, dar sa stati linistita, eu si colegii mei va oferim siguranta.

-Multumesc.

Intru in casa, ma duc in camera, Aiden dormea atat de linistit.

-Mereu te voi ocroti, voi sacrifica orice pentru siguranta ta.

Imi fac un dus, apoi ma pun in pat si adorm.

ALISON

-Hei, multumesc ca ai venit, cafea ?

-Da te rog o cana, nu ma impac cu cestile, ii zambesc copilaros. Deci ce arde...?

-Depozitul meu, dar aseara ...

-Cum ? ce s-a intamplat ?

-Alison iti voi zice, dar tor ce vei afla va ramane confidențial, relatia de avocat-client, da? vreau sa ma reprezinti.

- O da, era timpul de ceva actiune, vrei sa-mi spui ca va casatoriti si vrei sa va fiu martor!?

-Cee ?!

-Tu si Mark, stai, vrei divort de la Zyan, dar am crezut ca nu sunteti...

-Alison, hai mai bine tu sa bei cafea, iar eu, iti explic, ce zici?

-Ok.

-Bun, ceea ce iti voi spune ramane intre noi, da?

-Da, Asu da, zi-mi odata, ma fierbi aici la foc mic de la prima ora...

-Asa frate, asa sora....bun se intampla ca Mark a avut un accident provocat, la modul intentionat...

-Cumm ?? cine a vrut sa ii faca asa rau...?

-Persoana care l-a "salvat" pe perioada de recupere...

Ceea ce imi zicea Asu era incredibil, nu imi venea sa cred, Jasmin, cred ca voi sta in cazul acesta, pana ma asigur ca va ajunge in cea mai oribila închisoare, chiar daca asta presupune timp, contestații, orice pentru nemernica aia.

-Idea este ca, se aseaza langa mine, la masa, pe scaun, privea cana de cafea apoi cand isi ridica privirea, vad lacrimi....idee este ca m-a amenintat ca il va distruge definitv daca nu renuntam...scapa cuvintele atat de greu, apoi incepe si plange.

Nu-mi putea da seama ce este in sufletul ei, tot ce se observa pe chipul ei era suferinta, dezamăgire, neputinta, din voce toate astea erau la fiecare cuvant.

-Alison, m-am speriat, dupa incident, cand l-am vazut pe Mark accidentat, nu-ti pot descrie ce am simtit, gandul ca ar putea sa moara m-a facut sa renunt, la el, doar ca sa nu...

-Te inteleg, trebuie sa declari la politie.

-Pe ce dovezi?!

-offf...avea dreptate, pana s-ar fi facut ancheta ...se alegea praful.

-Am primit ceva mesaje anonime dar nu reprezentau nimic, am aflat ca sunt insarcinata, am vrut sa ii spun lui Mark, insa a aparut ea si m-a amenintat oarecum cu nepotica mea.

-Vai este terbil ce imi spui, cum ai stat atat de mult cu suferinta asta in tine?

-A trebuit sa plec, ar fi realizat ca copilul este al lui si nu vreau sa ma gandesc ce ar fi mai putut sa faca.

Ma duc langa ea si o prind intr-o imbratisare, am inceput sa plang alaturi de ea. Gandul ca Mark ar fi putut sa....nici nu ma pot gandi la asta...sau ca ar face ceva lui Aiden, acum ca este copilul lui.

-Asu,  o sa fie bine, nu iti face griji, o sa rezolvam tot.

-Alison, aseara la forma, politia mi-a oferit raportul constatării, incendiul a fost provocat.

-Asta e un lucru bun, ne va ajuta mult, acum voi dechide cazul, voi face toate demersurile.

-Alison,  multumesc.

Plec motivata de la Asu, ajung la birou si incep sa deschid cazul, initial cu incendiul apoi cand Asu imi va oferi acele poze, si accidentul lui Mark.

-Red, cei cu tine aici?

-Buna iubito, imi este dor de tine, abia daca reusesc sa ne mai vedem, adica esti mai mereu ocupatata...iar eu....

-Hai, nu-mi spune ca imi duci deja lipsa si ca ai sent...

-Te iubesc Alison, tu esti motivul pentru care ma trezesc, imi doresc mai mult de atat, se apropie de mine si ma saruta atat de profund, simteam ca plustesc.

Eram surpinsa in cel mai placut posibil mod. Red mi-a zis ca ma iubeste, chiar daca eram de 3 luni impreuna, nu m-am gandit ca lucrurile vor ajunge atat de departe. Da! arata bine, imi place, doar ca nu  credeam, baiatul asta cu aspect divin, parca era un duh iesit din lampa gata sa-mi îndeplinească orice dorinta, sa na rfete in cele mai minunate moduri.

-Sunt atat de fericita, sper ca lucrurile intre noi sa nu se schimbe, visele sa devina realitate, caci imi place realitatea, aceea in care esti langa mine, te simt, te doresc.

-Micuța mea, imi esti asa draga, nu stiu ce as face daca ai pati ceva, cred ca mor.

-De ce sa patesc, nimeni nu se pune cu mine, ii zambesc dulce.

-Ziceam si eu, apoi ofteaza....hai sa fugim, noi doi, ce zici, oriunde vrei, oriunde iti doresti....

-Serios? dar ce-ti veni ?! nu iti ace aici ?! parca ai vrea sa fugi de cineva ,nu cu mine...rad zgomotos.

-Vreau sa stii ca viata ne trece prin multe încercări, imi prinde fata in mainile lui, dar orice se schimba, sentimentele mele pentru tine nu se vor schimba niciodata, imi promiti ca nu uiti asta ?

-Red, ce te-a apucat, ma sperii ? s-a intamplat ceva ?

-Cred ca sunt intr-o pasa proasta, mi-o arunca sec.

Insa nu credeam, ceva s-a intamplat, sunt sigura, sper sa fie in imaginatia mea.

Iubind indirect P II (FINALIZATĂ )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum