Iubind indirect P II (FINALIZATĂ )

C.9. Mereu a mea

MARK

Ochii ei ma priveau intr-un mod atat de familiar, eram la fel de surpirns ca ea, ma asteptam sa vina Alison.

Ce dor imi era de aceste momente, de ea, de noi doi. Inima mea era atat de agitata, tot ce imi doream era sa o ating, sa o strang in brate, sa stie ca tot ce imi doresc este ea.

Sa o pot saruta asa cum o faceam, asa cum imi placea sa o simt in felul meu, sa ma joc in parul ei, sa o ating pe spate....sa ma pierd in ea, in parfumul ei, frumustea ei, dragostea ei care ma face viu.

-Ma asteptam sa ma vad cu Alison, nu stiam ca esti aici....razboinica mea a spart gheata.

-Si eu tot asa credeam, ii spun fara sa imi mut privirea din ochii ei.

-Crezi ca a facut intentionat ?

-Da, ma astept la orice din partea ei...cum esti ? nu am apucat sa iti multumesc pentru seara aia, chiar daca ai facut ceva foarte periculos.

-Nu m-am gandit o secunda la mine...face un pas spre mine, ma inmuiam tot....imi faceam griji pentru tine, continua ea.

-Asu...ii prind mana, era fina, furnicaturi simteam in tot corpul...puteai sa patesti si mai rau...mi-a fost atat de frica.

-Nu am patit, așa-i ?

-De ce te-ai intors ? vroiam sa aud ca pentru mine, noi.

-Mia are nunta, plus ca parintii mei sunt aici....am nevoie de ei sa ma ajute cu Aiden....

Ochii ei erau seriosi, Aiden !, avea baietel, avea familie....cum as putea sa ma bag acum eu in familia ei, mai ales ca e vorba de un copil....ma intorc de unde am plecat initial...cu ce s-a schimbat situatia ?, simplu acum, este chiar al ei si al lui ....

-Eu plec, nu e nevoie sa ma mai salvezi, plec de langa ea, prefer sa sufar din cauza altora decat din cauza ta.

-Mark ai fost la spital aseara?

-Nu are importanta Asu, nimic nu mai are importanta....

-Nu face asta Mark, imi spune cu vocea tremurand, ma prinde de mana....nu din nou.

Atingerea ei era atat de placuta, inchid ochii si incerc sa-mi stapanesc emotiile, imi era suficient de greu si asa, acum ma ma tine pe loc deja ma tortura.

-Ce vrei sa fac Asu ? intorc capul putin peste umar, fara sa ma uit la ea....tu ai plecat, ti-ai facut viata, eu am ramas pustiu, singur, fara familie, fara dragoste, fara speranță....mai lasat gol Asu...

Ma intorc sa ma pot uita in ochii ei, sa ii vad reactia, sa vada suferinta mea, sa ma vada cum am ajuns....efectul lipsei ei in viata mea.

-Zi-mi, ce vrei sa fac, ma duc si o prind de mijloc, o strang cu putere pana o lipesc de trupul meu, vrei sa ne amagim asa ? ii sopteam in ureche.

Inima mea batea tare, la fel ca e ei, o simteam incordata in bratele mele, tremura, degetele mele aproape o raneau, o doream atat de mult, incat nu ma saturat sa o tin lipita de mine.

Are un impact puternic asupra mea, abia ma puteam gandi la ce sa vorbesc, imi pun capul pe parul ei, ma ademenea sa-l las liber, nu mai aveam mult si cred ca o sarutam, atat de mult simteam sa fac asta, atat de mult o doream incat abia ma controlam.

-Vrei sa continuam cu asta?!

Ii las un sarut pe gat, cobor jos, pielea ei era fina, parfumul ei care imi lua mintile, ma facea sa visez momente intime cu ea, am simtit latisorul de la gantul ei.

Nu spunea nimic, doar respiratia ei vorbea pentru ea, haotic, insa nu a avut nici o reactie, nu m-a atins, mainile ei erau pe langa corp....se joaca cu mine?

Ma indepartez de ea, ii vad ochii lacrimati, pentru ce plange?, imi cobor privirea la latisor, il prind si il smulg de la gat...gest care o șochează, expresia ei era diferita, surpinsa.

-Nu meriti asta, ridic mana in care era lantisorul, ai venit sa-mi faci rau ? pentru ce ai venit ? de ce ma cauti ? trebuia sa ramai acolo in luxul tau....imi faci rau, ma dezgusti cand vad ca esti atat de usoara, puteam acum sa continui sa te sarut ca nu te opuneai.

Primesc o palma de la ea, ochii ei erau plini de suferinta, inseamna ca o doare adevarul, rautatea din mine iesea si nu ma puteam controla, pana acum imi doream sa o vad, si acum ? gandul ca a fost cu Zyan ma turba, faceam spume pe interior.

- Cat trebuie sa mai sacrific pentru tine, niciodata nu vei fi capabil sa intelegi ceea ce simt pentru tine, mereu vei fi umbrit de intunericul din tine...am renuntat la mine Mark, la noi.... si aseara am facut-o iar.

O priveam atent, starea ei era schimbată, era furioasa,ca o leoaica ce isi apara puii. Ma fixa cu privirea, ma incita, ce fel de a fi? ma atrăgea si mai mult cand ma punea la perete.

-Toate ca sa imi vorbesti tu asa? Te înșeli...si inca cum, esti orb...o sa raman aici....aici e casa mea....tu esti in plus...eu am sacrificat tot pentru .... nu a continuat...tu nu esti in stare sa sacrifici nici nimicul pe care il ai.

Pleaca de langa mine, pasii ei se indepartau de mine, avea dreptate, eu nu pot sacrifica nimicul pe care il am...nici macar nu pot renunta la ea...prefer sa stau asa sa ma amagesc, sa ma mint, sa stau in cadere libera, decat sa fac contact cu solul.

-Nu poti evita ce a fost Asu, ai vazut ce se intampla cand esti langa mine, ai simtit, asta va fi linia pe care nu o vom putea depasi separat...stii la fel de bine ca mine, ca, chiar daca ti-ai refacut viata, tot a mea ai ramas, esti blocată in mine si eu in tine.

Nu zice nimic, stiam ca m-a auzit, apoi aud cum tranteste puternic usa, un zâmbet imi apare pe chip, inca ma iubeste la fel de mult...atat de mult ca si mine, o iubire ce este mai puternica decat noi, chiar daca asta inseamna sa ne distrugem, inimile noastre vor rămâne neschimbate, impreuna, marcate, sigilate, promise una celuilalte, la infinit.