Life in Korea

capitolul 1

- Stii ceva unnie? As vrea sa plecam undeva intr-o excursie, departe de tara.

- Lia, ce naiba te-a apucat? Si lasa-ma cu "unnie" asta, ma exasperezi, sopti fata punandu-si patura in cap.

- Nu nu nu, trezeste-te, ridica-te din pat te rog. Vorbesc serios, chiar vreau sa mergem undeva. Nu ar fi frumos? Poate vorbim si cu Laura si Ana sa reunim grupul.

- Ok, asta e prea de tot, raspunse fata ridicandu-se din pat. Laura locuieste in Londra si Ana in New York. Cam cum crezi ca vom reusi sa stabilim vreodata o intalnire toate 4? Ar fi frumos, insa e imposibil, ce naiba.

      Fata o impinse pe sora ei de pe pat, si se ridica sa se duca la baie. Se spala pe fata si isi lega parul intr-un coc lejer. Cobora apoi sa ia micul dejun pregatit de mama lor. Ouale ochiuri erau moi si aburinde, asa cum le placeau amandurora. Mama lor le saruta pe amandoua si apoi isi lua la revedere de la ele, plecand la birou. Desi erau mari, fetele inca preferau sa locuiasca impreuna cu ea, deoarece se simteau cocolosite si rasfatate. Femeia insistase ca ele sa se mute, insa amandoua refuzasera sa faca acest lucru.

- Miaaaaaaa, hai sa le sunam pe fete, sa vedem daca vor sa mergem intr-o excursie!!

- Ahmm, nu stiu daca iti dai seama cat e ceasul aici la Bucuresti, si cat e la Londra si mai ales la New York. Cum crezi ca putem da de ele? Ai innebunit?

- Da! Uite ca sunt amandoua online pe mess, hai sa facem un call!

- Doamne fereste, nu esti normala! mormai fata.

      Lia incerca sa sune pe grup, insa nici una dintre fete nu raspunse. Sora ei ii spuse sa nu mai insiste, pentru ca probabil cele doua isi uitasera laptopurile pornite peste noapte, si din acest motiv rezultau inca online.

      Soneria usii de la intrare incepu brusc sa taraie. Mia se ridica sa deschida, desi nu isi inchipuia cine poate fi atat de devreme. Deschise usa si ramase cu gura cascata vazand cine se afla in spatele ei.

- Ce naiba? Ce faceti aici? zise ea nedumerita.

- Pai am zis sa facem o reuniune si sa venim si noi in Bucuresti, ii zambi Laura.

- Oh doamne, nu pot sa cred asa ceva! Liaaaaaa, treci incoa, tipa fata catre bucatarie.

      Sora ei veni cu telefonul in mana, insa ramase masca atunci cand le vazu pe cele doua fete asteptand-o pe hol. Sari sa le imbratiseze tipand. Le povesti ca se gandise la ele si ca dorise sa le sune pentru a vorbi despe o excursie in grup.

- Si noi ne-am gandit la acelasi lucru, de asta am venit aici.

- Serios Ana?

- Da Mia, de vreo 4 ani cred ca nu am mai fost nicaieri impreuna, de cand am plecat noi din tara. Asa ca ar fi timpul, nu? Am sunat-o pe Laura sa isi faca bagajele, ne-am intalnit la Heathrow, si iata-ne aici, rase fata.

- Pai si? Unde naiba vreti sa mergem? Mmm, ce ziceti de Norvegia?

- Ce ziceti de Coreea de Sud? sopti Ana.

- Daaaaaaaaaaaaa!!! Ar fi perfect! Exact la asta ma gandeam si eu, rase Lia. Doar ca nu stiam cum sa o conving pe unnie.

- Va bat pe toate, jur.

- Haide Mia, e ok, insista Laura. As vrea sa merg acolo. Tu nu ai vrea? Pana la urma e tara unde te-ai nascut, indiferent e ai zice. La un moment dat tot trebuie sa te intorci acolo. Si oricum vorbesti perfect limba. Nu vrei sa iti gasesti familia?