Life in Korea

capitolul 20

- Mhh, cat o fi ceasul? casca Miyoung.
- E ora 8 dimineata iubito. Am dormit vreo 12 ore cred.
- Ceeeee? zise ea ridicandu-se brusc. Cum adica 12 ore??
- Shh, aveai nevoie de odihna, zambi el mangaindu-i parul. E in regula, mi-a facut placere sa iti simt respiratia langa mine. Imi era dor de asta.
- Da dar, e tarziu si probabil ca intre timp Kyungsoo si mama ta au trecut pe aici. Oh doamne, nici nu i-am anuntat aseara ca te-ai trezit. Trebuie sa ii sun, zise ea repede dandu-se jos din pat si aranjandu-si putin hainele.
- Stai linistita iubito, ai dormit in spital, eu abia mi-am revenit, nu cred ca cineva ne poate acuza de altceva, ranji el.
- Kim Junmyeon!!! Esti....nu am cuvinte! rase ea.
- Sunt barbatul vietii tale, stiu! ii zambi el.
- Aici ai dreptate! zambi fata inapoi inrosindu-se usor si sarutandu-i apoi buzele incet. Haide, lasa-ma sa ies putin sa vad daca e cineva afara.

Fata deschise incet usa salonului, si iesi pe hol privind in jurul ei. Mama lui Junmyeon adormise pe un scaun, si Miyoung se aseza langa ea si isi puse o mana pe umarul ei.
- Omma, sopti ea. Omma!!
- Da? Oh, Miyoung, iarta-ma, adormisem. Doamne, doamna doctor mi-a spus ca s-a intamplat o minune, ca baiatul meu s-a trezit!!
- Da, s-a trezit, si scuze, am adormit impreuna apoi. Imi pare rau ca ai stat aici pe hol.
- Aveai si ai nevoie de odihna! Doamne, iti multumesc ca ai fost alaturi de el tot timpul asta. Sper ca v-ati rezolvat toate problemele acum.
- D-da, zambi fata timid. Cred ca am rezolvat tot ce era. Mergi inauntru, si el vrea sa te vada.
- Hai sa mergem impreuna. Tu ai stat aici mai mult decat mine, si in plus, locul tau e langa el, zambi femeia luand-o de umar si intrand apoi in salon cu ea.

- Omma!! zise baiatul cu lacrimi in ochi.
- Oh doamne fiule, ce m-ai speriat, zise ea imbratisandu-l. Cum te simti?
- Ma simt bine omma, doamna doctor a zis ca in 2-3 zile pot sa plec acasa.
- Ma bucur ca esti bine. Credeam ca te pierdem, inainte sa te trezesti nimeni nu stia sa ne spuna cat mai dureaza. Mi nu a vrut sa creada sau sa accepte asta, nu s-a miscat de langa tine aproape nici o secunda.
- Da, mi-a spus. Dar fara ea nu as fi fost aici. Daca nu i-as fi auzit vocea ce ma chema inapoi cred ca as fi ramas in intuneric. Era ca si cum nu gaseam drumul inapoi. Shh, nu mai plange, zise el luand-o de mana pe fata de langa el.
- Stiti ce ne gandeam eu si taica-tu? Nu stiam cand vei scapa de aici, dar am zis ca atunci cand iesi, ar trebui sa va mutati impreuna. As vrea sa te am si eu aproape sa te ingrijesc ca atunci cand erai mic si raceai, insa acum esti mare si la cum va vad deja sunteti ca o familie. Ar fi corect sa o ai alaturi pe Miyoung. Ce parere aveti? le zambi ea celor doi.
- Eu....oh doamne, nu stiu ce sa spun, sovai fata. Dar da, as fi fericita sa stam impreuna si sa am grija de tine.
- Bineinteles ca vom sta impreuna iubito. Suntem o familie din moment ce ne vom casatori, nu?
- Hei, stati asa! Pasajul asta il ratasem, zise mama lui razand. Cand ai cerut-o??
- De mult omma, inainte sa....ne certam...si acum ca o am inapoi, crezi ca o las sa imi mai scape? Nu! Stiu bine ce vreau.
- Asa te vreau fiule! Ma bucur sa aud ca vrei sa fii cu ea oficial si ca esti asa responsabil. Si sa stiti ca vreau nepotei cat mai curand. Hai ca merg sa il sun pe taica-tu sa ii spun ca poate veni.
- Hmm, sunt responsabil? rase el dupa ce mama lui iesi din camera.
- Poftim??
- Ziceam asa, practic te-am invitat acasa din prima seara cand te-am cunoscut, si am facut dragoste in masina. Iar acum esti insarcinata. Nu ca m-ar deranja ideea, zambi baiatul.
- Esti nebun, aia esti! Daca e asa suntem la fel de iresponsabili amandoi, pentru ca nu m-ai fortat sa fac nimic, tin sa iti aduc aminte.
- E doar vina ta ca m-ai vrajit din prima secunda! i-o intoarse el.
- Ti se pare cunoscuta fraza asta cu nepoteii cumva? intreba fata razand.
- Cred ca e destul de cunoscuta. Nu te-a innebunit si sora ta cu asta? Bine, in curand le vom face fericite pe amandoua!

Zilele trecura incet, si veni vremea ca baiatul sa plece acasa. Parintii lui erau fericiti ca se simtea bine si linistiti pentru ca Miyoung nu se dezlipea de el nici o clipa si il certa mereu daca facea ceva ce nu trebuia. Luasera un apartament intr-o zona linistita a orasului, unde cei doi sa poata sta impreuna. Luasera doar strictul necesar, deoarece doreau sa ii lase pe ei sa decoreze cum vroiau.
Fata renuntase la jobul ei din cadrul BigHit deoarece vroia sa isi dedice tot timpul logodnicului ei. Ii paru rau cand isi anunta colegii ca renunta, insa acestia intelesera cat de important era pentru ea familia, si se bucurara sa afle ca Junmyeon era bine si ca intre ei se rezolvase totul. Fratele ei era de asemenea fericit ca cei doi erau din nou impreuna si ca aveau sa se mute impreuna. Miyoung si Junmyeon hotarara de comun acord ca momentan sa pastreze vestea sarcinii doar pentru ei, deoarece vroiau sa se bucure impreuna de aceasta minune inainte de a-si anunta prietenii si familia.
Inainte ca el sa plece acasa primira si vizite din partea colegilor din Exo si a sefului lor. Toti baietii fura bucurosi sa o gaseasca alaturi de el. Domnul Lee fu socat de prezenta fetei, insa Junmyeon ii spuse ca era logodnica lui si ii ceru scuze ca nu ii spusese adevarul de la bun inceput. Isi ceru scuze si el la randul lui pentru povestea creata de pozele lansate in presa, si ii dojeni pe cei doi pentru ca i-au ascuns relatia lor.
O lua apoi pe fata deoparte si ii spuse ca se bucura pentru vestile primite in acea zi. Se bucura ca toti baietii o adorau si isi dorea ca ea sa lucreze din nou cu ei. Miyoung ii spuse ca era de acord sa se intoarca deoarece ii facuse placere sa lucreze cu grupul lor. Ii spuse insa ca nu avea sa se intoarca imediat, deoarece dorea sa aiba mai intai grija de iubitul ei macar cateva zile, pentru a fi sigura ca recuperarea lui avea sa fie corecta si completa. Barbatul fu de acord, si ii multumi pentru disponibilitate.
     In cele din urma cei doi ajunsera acasa, condusi de parintii lui Junmyeon. Cei doi le aratara apartamentul si apoi ii lasara singuri. Baiatul o lua in brate pe iubita lui si o saruta cu nesat.
- Mhhh, ce dor mi-a fost de buzele tale iubito, ii zambi el dulce.
- Si mie mi-a fost dor iubitule. Hai da-mi drumul, trebuie sa desfac macar o parte din bagaj si sa pregatesc ceva de mancare. Ce zici de niste paste?
- Mmm suna bine, dar nu ma supar nici daca de mananc pe tine. Sigur esti mai buna, ranji el.
- Kim Junmyeon! Ai mare noroc ca esti in convalescenta, altfel o luai!!
- Bine, of, sunt cuminte, dar lasa-ma sa te ajut putin macar cu pastele.
- Nici nu discut. Stai jos si nu mai comenta ca ne suparam. O sa ma ocup eu de tot!
- Iubito, si tu esti slabita dupa o saptamana in spital!! Si in plus, ai aici o minune mica de care trebuie sa avem grija, zambi el mangaindu-i abdomenul. Deci te ajut, fara discutii.
- Cu tine nu o scot la capat! bombani fata. Pune te rog apa la fiert.
- Iubito? veni el in dormitor dupa cateva minute.
- Da? Fierbe deja apa? Scuze, ma luasem cu hainele.
- E gata totul, hai la masa. Si inainte sa comentezi ceva, as vrea sa iti spun ca nu puteam pur si simplu nici sa stau degeaba nici sa te las pe tine sa faci totul. Suntem impreuna in asta, nu asa ai spus? Vreau sa facem totul impreuna, oricat de greu ar fi, ii spuse el incet mangaindu-i obrazul.
- Mda, ai dreptate iubitule, iarta-ma. Iti multumesc pentru ajutor, hai sa mancam.

      Se asezara impreuna la masa. Fata il lauda pentru ceea ce pregatise.
- Iubire, esti chiar genial. Nu stiam ca si stii sa gatesti asa bine!
- Ei, nu te bucura asa tare, zambi el incurcat. Nu stiu prea multe, recunosc. Dar vreau sa invat, sa ma descurc mai bine, pentru voi.
- Hmm, bine, pentru ca o sa crestem si iti mancam si urechile. Ahmmm, imi e putin somn, cred ca ma bag putin in pat. Vrei sa vii?
- Cu tine in pat iubire? Glumesti? Oricand!!
- Kim Junmyeon!! rase ea dandu-i una peste brat. Esti culmea, da-mi drumul, zise apoi zbatandu-se sa scape din bratele lui si luand-o la fuga catre dormitor.
- Stai asa! Unde crezi ca fugi, ranji el apucand-o de mana si lipind-o de perete. Vreau sa te tin in brate, ii sopti apoi cu nasul in parul ei. Vreau sa iti simt parfumul, mi-ai lipsit enorm. Vreau sa te sarut, sa...
- Junmyeon, opreste-te inainte sa mergi prea departe. Iubitule, ai nevoie de odihna.
- Am nevoie de tine! zise el provocator, incepand sa ii sarute gatul. Nu imi poti rezista doamna Kim, stiu foarte bine lucrul asta, sopti el cand fata incepu sa geama in urma mangaierilor mainilor lui calde.
- Ahhh, Junmyeon ai dreptate, aproape ca tipa ea atunci cand simti atingerea degetelor lui. Te rog....
- Ce anume iubito? zambi el.
- Iubeste-ma!
- Cu cea mai mare placere.