capitolul 3

88 3 0
                                    

     Cele 4 se asezara linistite pe locurile lor. Isi legara centurile de siguranta. Lia era putin uimita de cat de mare era avionul, insa Ana o linisti, spunandu-i ca era ceva normal, pentru ca zborul avea da dureze foarte mult. La ceva timp dupa decolare stewardesele incepura sa serveasca bauturi racoritoare. Toate cele 4 fete cerura suc de rosii, si insotitoarea de bord zambi, dandu-le cutia intreaga.

      Miyoung era obosita si dorea sa adoarma, insa celelalte 3 erau foarte vesele si sporovaiau non stop. In cele din urma Ana le opri, si le spuse ca era cazul sa incerce sa doarma, pentru ca avea sa fie foarte greu la aterizare, datorita diferentei de fus orar. Lia si Laura se conformara, nu insa fara a comenta.

      Miyoung isi puse pernuta in jurul gatului, se inveli cu patura deoarece se facuse frig in cabina, datorita altitudinii de croaziera. Isi puse castile in urechi pentru a nu mai auzi nimic in jurul ei, si selecta o piesa random din cele pe care le avea pe telefon, fiindu-i sugerate de sora si prietenele ei. Se relaxa pe scaunul pe care era asezata, melodia fiind una linistita si cu voci foarte placute iar ritmul fiind chiar calmant. In scurt timp intra in starea de detasare totala pe care o avea atunci cand zbura cu avionul si inchidea ochii. Isi imagina cum va fi sa locuiasca in tara pe care nu si-o mai amintea deloc, dar pe care cumva o simtea legata de sufletul ei. Se intreba daca va fi posibil sa isi gaseasca tatal, si daca il va gasi care avea sa fie reactia acestuia. Probabil mai avusese si alti copii, deci era posibil sa aiba frati si surori. Nu era convinsa ca acestia ar fi acceptat-o in cazul in care s-ar fi intalnit, dar vroia sa faca tot ce ii statea in putere pentru a-si gasi familia pierduta.

      Fetele inchiriasera o casa in centrul orasului. Durase destul de mult sa se decida asupra a ceea ce vroiau si ce era disponibil. Initial se gandisera sa inchirieze un apartament, insa ideea de a locui intr-o casuta traditionala coreeana le surase mai mult, asa ca incercara sa gaseasca una disponibila, iar Miyoung se ocupase sa contacteze proprietarul pentru a se pune de acord asupra detaliilor. Femeia cu care vorbise i se paruse foarte in varsta la telefon, si era curioasa sa o cunoasca si in realitate. Casuta pe care o gasisera era foarte veche avea peste o suta de ani, insa foarte bine intretinuta.

      Toate 4 reusira sa doarma pe marea majoritate a celor 9 ore cat dura zborul Moscova – Seul. Se trezira doar cand era servita mancarea, in rest decisera sa isi pastreze fortele pentru a putea incepe sa exploreze orasul. Erau convinse ca desi avea sa fie obositor, nu vroiau sa stea in casa atunci cand ajungeau acolo, ci vroiau sa iasa sa se plimbe si sa vada imprejurimile. Hotarasera sa stea o perioada in vacanta, pentru a se obisnui cu orasul, iar apoi sa inceapa sa isi caute de lucru. Nu stiau ce ar putea face acolo, deoarece in afara de Miyoung care vorbea limba perfect, si de Lia care intelegea aproape tot, insa ii venea greu sa vorbeasca, celelalte doua nu stiau coreeana aproape deloc, asadar se gandeau ca ar fi cazul sa faca ceva cursuri.


      Intr-un final aterizara pe aeroportul din Incheon. Lia, Ana si Laura incepura sa revina la viata, devenind aproape isterice gandindu-se ca intr-un final se aflau in tara pe care isi doreau de mult sa o vada. Miyoung in schimb era tacuta, incercand sa asimileze ca se afla la un alt capat al globului acum, si ca era la aproape 9000km de casa. Le conduse pe cele 3 fete catre controlul de pasapoarte, si le explica modul in care trebuiau sa completeze documentele primite, si cum sa treaca de control. Trecu prima, si apoi le astepta si pe ele. Se bucura in sinea ei ca mama ei ii pastrase cetatenia coreeana, desi nu o folosise niciodata pana in acel moment. Inainte de plecare fusese sa isi faca pasaportul, si alesese sa mearga la ambasada Coreei de Sud, pentru a avea pasaport coreean.

- Ok, cat a putut a dureze, bombani Ana la final.

- E normal, rase Lia, mi-a zis unnie ca asa va fi prima oara, pentru ca nu am mai fost in Coreea pana acum.

Life in KoreaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum