Life in Korea

capitolul 8

- Deci asta era alarma de care spuneai? chicoti fata ascunzandu-si fata in tricoul lui.

- Mhm, eu te-am avertizat, ii raspunse el zambind si imbratisand-o si ridicandu-se.

- Doamne, ce par am in cap! se vaita Miyoung, cautand in geanta un elastic cu care sa isi prinda o coada.

- Iti sta bine, ranji el cuprinzand-i talia si sarutandu-i umarul.

- Junmyeon! Ce naiba faci?? il bombani ea.

- Nu cred ca am ce sa iti mai zic. Iarta-ma, totul a fost oarecum involuntar, dar...ma atragi ca un magnet, recunosc. Stiu ca abia ne-am cunoscut, si ca ar fi trebuit sa stau in banca mea, insa...zise el in soapta, lasand privirea in pamant.

- E in regula, iarta-ma ca te-am repezit. Doar ca recunosc ca am fost putin mirata, dar in sensul bun. Este putin cam devreme, ai dreptate insa...nu cred ca m-am impotrivit nici macar o secunda, asa ca...

- Haideti o data, v-am trezit ca sa veniti la masa, nu ca sa faceti exercitii fizice de dimineata!!! se auzi vocea lui Baekhyun in spatele usii.

- Dispari de aici! tipa Miyoung aruncand cu un papuc in usa inchisa. Hai sa mergem, vorbim mai tarziu, altfel vor intra la banuieli, ii zise ea baiatului.

- Asa e, ai dreptate, ii zise el cuprinzandu-i din nou obrajii intre palmele lui mari si sarutand-o dulce.

      Isi puse apoi o palma pe spatele fetei, si o trase mai aproape de el, in timp ce a doua mana se afla deja in parul ei, tragand-o mai aproape de gura lui flamanda. O saruta ca si cum nu ar fi vrut sa ii mai dea drumul din brate. Miyoung se lipi involuntar de trupul lui cald, facandu-l sa tresara usor. O lua pe fata de umeri si o privi in ochi.

- Haide sa mergem, pentru ca daca mai stau o clipa singur cu tine, nu raspund de faptele mele.

- Ce naiba ati facut atat? mormai exasperat Sehun cand cei doi coborara in bucatarie la micul dejun.

- Copii am facut, esti multumit?? bombani Miyoung sub privirile stupefiate ale celorlalti colegi ai lui.

- Hmm, i-auzi Jongin-ah, se pare ca nu au nevoie sa ii inveti tu ce sa faca, rase Baekhyun.

- Baek, vrei sa mori acum sau mai tarziu? il fulgera Kyungsoo cu privirea.

- Corect, mersi Soo! zise Junmyeon. De fapt domnisora aici de fata doarme cam greu, parca ar fi Yixing, greu reusesti sa o trezesti.

- Mda, am uitat sa va spun.

- E ok, Miyoung, se poate si mai rau. Crede-ma ca Baek azi s-a abtinut mult, asta nu e nici 10% din ce face de obicei. Cu siguranta vei incepe sa te trezesti mai usor dupa cateva zile cu noi, ii zise Kyungsoo razand.

- Doamne sfinte, am nimerit cumva la zoo? zise ea mirata.

- Ce? Mergem la zoo?

- Yixing, culca-te la loc si taci, rase Kris. Da, imi pare rau, dar ai nimerit cam rau. Daca vroiai un job linistit, asta e, nu vei avea parte de asta.

- E ok, imi place ca sunteti asa, abia nu ma plictisesc cu voi. Si nu va faceti griji, am eu ac de cojocul vostru, zise ea razand malefic, si facandu-l pe Baekhyun sa se ascunda speriat dupa Chanyeol.

     Dupa de terminara de mancat se pregatira sa plece catre sediul SM. Miyoung profita si isi suna sora deoarece se gandea ca avea sa fie ingrijorata pentru ca nu ii spusese ca nu doarme acasa in seara precedenta. Spre mirarea ei, Lia nu numai ca nu ii daduse nici un mesaj sa o intrebe ce face, ci fu curioasa sa afle ce facuse: