Life in Korea

capitolul 21

     Zorii zilei urmatoare ii prinsera pe cei doi dormind imbratisati. Miyoung se trezi prima si statu cateva minute sa admire chipul adormit al baiatului de langa ea. Zambi cand ii simti ochii miscandu-se si imediat dupa aceea un zambet minunat ii aparu pe buze.
- Buna dimineata iubitule, spuse ea presarand zeci de sarutari mici pe pieptul lui cald. Vrei sa iesim putin la aer?
- Neata printesa mea. Mmm, nu, hai sa mai stam aici putin. Imi e somn, zise el intinzandu-se somnoros.
- Ba o sa te ridici. Si diseara te inveti minte sa ma lasi sa dorm si sa dormi si tu...sper, rase ea sarutandu-i varful nasului.
- Acum esti viteaza, dar azi noapte nu mi se pare ca te-ai plans! ranji el muscandu-i urechea.
- Esti imposibil omule! Hai ridica-te sau da-mi drumul sa ma pot ridica eu!
- Nuuuuuu, mai stai cu mine putin te roooooogggg!!
- Degeaba te alinti, nu tine. Te gadil daca nu imi dai drumul.
- Hai incearca! o provoca el. Spre deosebire de prima data cand ai facut asta, acum nu ma voi mai limita doar la un sarut daca te prind.
- Kim Junmyeon!!! Potoleste-te! Nu e posibil sa mai ai vreun strop de energie! Hai ramai si dormi daca zici ca iti e somn, eu merg singura la ecografie, bombani ea ridicandu-se in sfarsit din pat.
- Ce? ecografie?? Stai asa, ai programare si nu mi-ai zis nimic???
- Pai mi-ai dat timp?? Dar da, astazi vom afla daca avem baiat sau fetita.
- Gata, ma imbrac imediat! sari si el din pat. Ahmm, dar stai. Unde-mi gasesc hainele? se fastaci apoi.
- Prima usa de la dulap. Hai da-i drumul. Merg sa imi fac un dus, si pentru informatia ta, voi incuia usa la baie!
- Heeeeyyyy, nu e corect! se planse el in urma fetei care deja fugise din camera.

Fata se imbraca si apoi iesi din baie, gasindu-si iubitul in apropiere de usa. Rase de el si ii spuse ca ii trecuse repede somnul. Baiatul ii replica faptul ca era nerabdator sa mearga cu ea la doctor. Cand coborara in parcare el ii deschise atent portiera, si apoi se urca la volan si demara in tromba. Ajunsi la spital fata merse in fata cabinetului medicului ei si se aseza linistita pe scaun.
- Myeon, calmeaza-te!! il bombani ea pe baiatul care incepuse sa dea din picior.
- Da dar, de ce dureaza atat?
- Shhh, ii dadu fata un cot cand usa cabinetului se deschise brusc.
- Aaaa, domnisoara Do! Ma bucur sa va revad, nu ma gandeam ca ajungeti asa repede cu traficul asta din oras. Oh, ati venit cu logodnicul observ, ma bucur. Intrati, zambi femeia facandu-le semn catre usa. Asezati-va intinsa pe masa.

Fata urma indicatiile doctoritei, si se intinse, iar Junmyeon se aseza pe un scaun alaturi de ea, si o lua de mana, uitandu-se la ea cu ochi mari. Femeia ii ridica bluza larga cu care era imbracata, ii intinse gelul pe abdomen si apoi se apuca sa cerceteze imaginile afisate pe monitorul aparatului. Dupa 30 de secunde expresia ei se schimba devenind ceva mai concentrata. Miyoung se sperie si tresari usor, insa vocea blanda a femeii o calma si ii spuse ca trebuia doar sa vada mai bine cateva lucruri. Continua asa timp de doua minute, timp in care Junmyeon deveni si mai nerabdator si decise sa rupa tacerea intreband daca era totul in regula.
- Da este in regula, zise ea in cele din urma. Va rog sa ma scuzati, insa sunt emotionata si am crezut ca nu vad bine ce avem aici. Din cauza asta a trebuit sa masor totul cu atentie.
- Deci? spusera cei doi intr-un glas.
- Felicitari dragii mei! Veti avea doi baieti. Gemeni. Identici, zise ea fericita punand accent pe fiecare cuvant.
- Ge-gemeni? Identici? sopti Miyoung, ferm convinsa ca brusc nu mai intelegea limba coreeana.
- Da draga mea. Sunt foarte apropiati, de asta pana acum nu au fost vizibili clar. Plus ca impart aceeasi placenta. Doamne, nu am mai vazut asa un caz niciodata, esti prima mea pacienta cu o astfel de sarcina!!

Femeia continua sa le explice detalii si sa le spuna particularitatile acelui tip de sarcina. Miyoung incerca sa fie atenta insa avea impresia ca nu avea sa retina nimic. Cand iesira din cabinet si ajunsera apoi in parcare la masina, incepu sa planga si se arunca in bratele iubitului ei. Baiatul o stranse la piept si ii mangaie parul.
- Nu pot sa cred Junmyeon, nu pot sa cred ca ni se intampla asta, pur si simplu.
- Shhh, stiu iubire, te inteleg perfect. Si mie mi se pare incredibil cum intr-un timp atat de scurt am intalnit-o pe femeia vietii mele, am avut si norocul sa se indragosteasca si ea de mine, si in plus amandoi vrem o familie, si vom fi parinti, iar soarta a fost atat de buna cu noi incat ne-a dat doi. Vrei sa mergem sa cumparam ceva carti despre asta?
- D-da, cred ca ar fi o idee buna. Iarta-ma pentru reactia asta, insa nu ma gandeam ca mutandu-ma la celalalt capat al globului aveam sa am parte atat de rapid de...o viata de vis, ce mai.
- Sunt fericit ca ai ales sa vii aici. Si sa intri in viata mea. Sau in masina, lucru pe care il vei face si acum, chicoti el sarutandu-i fruntea.

Mersera apoi intr-un centru comercial pentru a cumpara cateva carticele, si apoi se gandira ce sa manance. Realizara totusi ca era prima lor zi in noua casa, si se gandira sa isi petreaca dupa amiaza si seara impreuna, citind si pregatind ceva de mancare. Junmyeon propuse ca inainte de asta sa mearga acasa la cele 3 prietene ale ei care cu siguranta erau ingrijorate deoarece nu stiau nimic de ea de cateva zile.
- Oh doamne, iubire chiar ai dreptate, zise ea speriata. Am cateva apeluri si mesaje de la ele, insa nu am avut curaj inca sa raspund. Si de cateva zile nici timp, recunosc. Hai sa mergem, la ora asta sunt sigur acasa toate. Daca Soo nu le-a spus nimic, si cred ca nu a facut-o, vor fi putin socate sa te vada si pe tine.
- Hmm, iarta-ma ca ti-am ocupat timpul complet, zambi el sarutand-o.

Dupa circa jumatate de ora petrecuta in traficul aglomerat dun Seul, cei doi oprira masina in fata portii hanokului unde locuise fata pana nu de mult. Miyoung inspira adanc, si deschise apoi poarta. Pasi inauntru insotita indeaproape de Junmyeon. In curte in acel moment se afla doar bunica fetelor, careia ii aparu un zambet imens pe fata cand o vazu.
- Miyoung!! Ce faci? Esti putin palida, ce s-a intamplat cu tine de nu ai mai venit acasa de atatea zile? Esti bine? Ma bucur sa te vad si pe tine baiatule, nu te-am mai vazut de si mai mult timp, credeam ca s-a intamplat ceva, zambi ea imbratisandu-l pe Junmyeon.
- Ce se intampla halmoni? scoase Lia capul pe geam auzind voci in curte. Aaaaaaa!!!! Miiiiiiiiiiiiiiiii!!! inceput ea sa tipe venind intr-un suflet si sarind pe sora ei, insotita dupa cateva secunde si de Ana si Laura.

Cele 3 ramasera socate cand observara ca fata nu venise singura, ci era insotita de Junmyeon care zambea timid.
- Tu ce cauti aici? marai Lia uitandu-se urat la el.
- Li, fetelor, e ok, el...a venit cu mine. Noi ahm...suntem din nou impreuna, asta e adevarul. Puteti sa spuneti ce vreti, stiu, dar...ne iubim, nu putem sta departe unul de celalalt.
- Pai noi ne dadusem seama ca fraierul asta te iubeste, zise Laura in romana, insa tu erai prea suparata si nu vroiai sa stii nimic despre el.
- Da, asa e, recunoscu Miyoung cu capul in pamant.
- Ma bucur ca v-ati impacat, sper sa fie ok acum, zambi Ana. Haideti in casa, cred ca aveti multe de povestit despre ce ati facut in ultimele doua saptamani. Cred ca tu Junmyeon esti motivul lipsei ei, asa-i?
- Da.
- Pai? Ce s-a intamplat? zise Lia nerabdatoare, asezandu-se jos pe o pernuta.
- In dimineata aia cand am plecat cu Soo in graba de fapt...m-a dus la spital, pentru ca Myeon avusese un accident foarte grav, ofta ea trista luandu-l de mana. Si nu am putut sa plec de langa el, cumva ma simteam vinovata...
- A stat langa mine zi si noapte timp de o saptamana cat am fost in coma, continua baiatul strangandu-i mana. Si..vocea ei a fost cea care m-a facut sa revin. Imi tot repeta ca ma iubeste, si m-a tras inapoi, nu am putut sa ma indepartez de ea.
- Oohhhh, deci e adevarata treaba cu faptul ca persoanele in coma pot auzi vocile celor dragi, batu Lia din palme.
- Este perfect adevarata. Nu as fi crezut inainte daca mi-ar fi spus cineva asta, insa...dovada e aici langa mine. Mi-a dovedit ca ma vrea langa ea, zambi el.
- Dupa asta am ramas cu el in spital ca sa ma asigur ca e totul in regula. Si ieri am plecat in sfarsit acasa.
- Acasa unde? Pe aici nu te-am vazut, si nici Luhan nu stia nimic despre tine, bombani Ana.
- Acasa..la noi, pentru ca acum locuim impreuna. Parintii lui au decis sa ne ia un apartament, ca sa avem spatiul nostru.
- Ce romantiiiiiiiiiic, chitai Lia. Si imi faceti si nepotei atunci?
- Ce ti-am zis eu iubire? rase Miyoung. Acum nu mai scapam de ea. Si apropo Li, si mama lui ne-a zis acelasi lucru, mi se parea un deja vu sincer.
- Pai e un semn!
- Bine, iti facem nepotei, ho nebuno, incepu fata sa rada.
- Yeeeee, batu si Laura din palme. Cand cand cand?
- Iubire? se uita Junmyeon intrebator catre ea.
- Pai fetelor, cred ca....peste putin mai mult de 5 luni.