Life in Korea

capitolul 11

Cei doi tineri se ridicara cu greu din pat. Singurul lucru care ii impiedica sa mai stea imbratisati era faptul ca trebuiau sa plece la sediul companiei deoarece aveau o intalnire cu seful lor si restul grupului. Fata imbraca o bluza de pijama de-a baiatului, iar el zambi vazand ca ii venea foarte larga si lunga, parand o rochita. Isi trase repede niste pantaloni pe el si ii propuse fetei sa coboare in bucatarie pentru a pregati ceva pentru micul dejun. Coborara amandoi scarile imbratisati, insa se oprira brusc atunci cand observara ca nu erau singuri acasa.
Mama baiatului venise acasa, si era in bucatarie, pregatind niste orez. Se opri mirata si facu ochii mari vazandu-si baiatul imbratisand o fata care in mod evident dormise acolo peste noapte. Se intreba cine era si ce raport avea cu fiul ei, si spera in sinea ei ca fata era la fel de blanda precum privirea ei.

- Hmm, tinere, cred ca ai niste explicatii de dat! Buna dimineata copii!
- Buna dimineata omma. Ahmm, ea e Miyoung. Mi, ea e mama.
- Ma bucur sa te cunosc draga mea, ii zambi femeia sarutand-o pe obraz. Dar vreau sa stiu totusi Junmyeon de ce mi-ai ascuns faptul ca ai o iubita asa frumoasa!! De ce nu ai mai venit cu ea acasa? se facu femeia ca se rasteste la fiul ei.
- Pentru ca vreau sa o tin doar pentru mine omma, din cauza asta! zambi baiatul.

In acest timp ce Miyoung se uita inmarmurita la cei doi, nestiind cum sa reactioneze. Ii era teama de acest moment, nu se gandea ca avea sa cunoasca atat de curand o parte din familia lui. Nu stia ce reactie vor avea ei la auzul vestii, si se temea ca nu vor fi de acord cu relatia lor.
- Ok, si a trebuit sa plec de acasa ca sa aflu ca ai pe cineva?
- Nu omma, asa s-a intamplat, sa fim liberi acum, si am decis sa ramanem acasa, atata tot.
- Bine, fie, iti dau o sansa sa remediezi asta. Adu fata din nou diseara acasa, la cina, oficial, sa o cunoasca toata lumea. Nu e corect sa o tii doar pentru tine! Iarta-ma draga mea, zise ea intorcandu-se catre Miyoung, sunt prea entuziasmata de noutatea asta. E ok daca vii diseara la cina la noi?
- Eu...ahh, d-da, sigur! Junmyeon? raspunse fata uitandu-se la el.
- Lasa-l pe el, el nu are nici un cuvant de spus aici, rase femeia. Mi-ar face mare placere sa vii, serios!
- Si mie mi-ar face placere doamna, va multumesc mult pentru invitatie, zise fata placandu-se adanc. Ahmm, ma scuzati, dar cred ca ar trebui sa...merg sa ma imbrac, continua ea stanjenita.
- Stai linistita draga mea, nu iti face griji, ii zambi din noi femeia, dupa care fata se retrase rapid in camera lui Junmyeon pentru a-si cauta hainele.

     Ramas singur cu mama lui, baiatul puse privirea in pamant.
- Kim Junmyeon! Uita-te la mine!
- Imi pare rau mama!
- Vreau sa stiu in primul rand daca relatia cu fata asta e serioasa! zise femeia.
- Da! Ne iubim mult! reusi el sa zambeasca.
- Perfect atunci, nu mai face fata aia. Oricum nu credeam ca esti tu genul care sa caute ceva trecator, dar am zis sa fiu sigura. Imi place foarte mult, e frumoasa foc, si cred ca va potriviti.
- Serios omma? zise tanarul plin de speranta.
- Da dragul meu,  de ce te uiti asa la mine? Vezi ce faci, vreau sa va vad la cina diseara. Trebuie sa ne faci cunostinta cu ea oficial.
- S-a facut! Vom fi aici! zambi el fugind apoi in camera lui.

- Iubito iarta-ma, sopti el inchizand usa in urma lui. Nu ma gandeam ca vor veni atat de devreme. Vii diseara la cina aici, nu?
- Pai...eu...nu stiu, adica, as vrea sa vin, insa...
- Ai alt program? raspunse el intristandu-se brusc.
- Nu!! Nu e asta, doar ca nu stiu...am emotii, si...daca nu voi face fata? Daca nu ma vor placea? Ce fac apoi? Deja te iubesc mult, cum o sa fac daca nu ma vor accepta?? sopti ea cu glas stins.
- Oh doamne, rabufni el rasufland usurat, si strangand-o la pieptul lui. Termina, stiu sigur ca te vor iubi! Si in plus, ce motive ar avea sa nu o faca? Eu sunt fericit cu tine, asta e tot ce conteaza, zise el apasat, sarutand-o puternic. Hai sa mergem, cred ca ne asteapta baietii, si nu stiu ce scuza sa inventez daca apar cu tine odata.

     Junmyeon se imbraca rapid, apoi o lua de mana pe Miyoung, si coborara impreuna la parter. O salutara pe doamna Choi si iesira apoi din casa, urcandu-se in masina lui. Lui Junmyeon nu ii veni nici o idee despre ce le putea spune baietilor daca aparea cu Mi la sediul firmei, asa ca hotara sa o lase pe ea acasa pentru a se schimba, urmand sa vina apoi singura.
- Iubito sigur e ok sa vii singura? intreba el ingrijorat sarutand-o suav.
- Da, stai linistit, ma schimb imediat si vin, raspunse ea mangaindu-i obrazul si coborand apoi din masina.