Life in Korea

capitolul 12

     Cina in casa familiei Kim decurse perfect. Parintii lui Junmyeon o adorara din prima clipa pe Miyoung. Le placu foarte mult faptul ca fata statea lipita de fiul lor si ca el nu parea sa isi poata dezlipi mainile si privirea de pe ea. Cei doi evitara sa le dea detalii despre cum si cand se cunoscusera, deoarece se temeau ca nu vor mai avea incredere in ei daca ar afla ca se cunosteau doar de cateva zile. Junmyeon fu uimit sa afle detalii despre familia iubitei lui. Ea le spuse  o parte din adevar parintilor lui, si anume ca se nascuse in Coreea, ca tatal ei era coreean si mama romanca. Le spuse ca avea doi frati din casatoria tatalui ei, si ca se mutase in Coreea pentru a-si cunoaste familia.
     Se facu tarziu dupa toate discutiile lor, si domnul Kim le propuse fiilor lui sa ramana acasa impreuna cu fetele. Junmyeon si fratele lui fura de acord, si se retrasera apoi in camerele lor. De indata ce inchise usa in urma lui, Junmyeon o lua in brate pe Miyoung si o saruta frenetic.
- Mi, te iubesc, iarta-ma ca am fost gelos te rog.
- Si eu te iubesc dragul meu. Stai linistit, doar promite-mi ca alta data nu mai reactionezi chiar asa. Nu vreau sa te vad suferind, si nu o sa fac niciodata ceva in acest sens. Cu baietii sunt doar prietena!
- Stiu, de asta ma simt prost, si stiu ca trebuia sa te intreb mai intai cum stau lucrurile.
- Shh, gata, zise ea mangaindu-l usor. Hai sa ne culcam, e tarziu. Imi poti da te rog o bluza de pijama?
- Sigur iubito, poftim, zise el intinzandu-i o bluza larga si moale.
- Hmm, dar....trebuie sa ma schimb aici cred. Poti sa te intorci putin cu spatele?
- Mmmhhh, de ce? Doar te-am vazut fara haine, ranji el.
- Kim Junmyeon!! Daca e asa, te dezbrac si pe tine si gata, stim o treaba.
- Poti face ce vrei cu mine iubire, chicoti el desfacandu-si larg bratele.
- Te sfatuiesc sa fii atent la ceea ce spui domnule Kim, ranji fata muscandu-i apoi buza de jos.
- Te ajut sa te dezbraci? spuse el provocator desfacandu-i incet nasturii camasii, si apoi si sutienul.
     Fata gemu incet cand simti palmele lui mari mangaindu-i sanii.
- Mhhh, Junmyeon, imi place la nebunie cand faci asta. Nu te opri te rog!
- Si mie imi place sa te mangai iubito. Si sa te alint, sopti el coborandu-si gura si incepand sa ii dezmierde sanii pe rand, facandu-i respiratia sa devina din ce in ce mai accelerata.
     Miyoung ii desfacu nasturii camasii pe care o purta, spunandu-i ca poate era o idee mai buna sa doarma skin on skin.
- Cine a spus ca vreau sa dormim iubito? sopti el provocator.
- Ahhh, da? Eu...asa credeam, rase ea incet. Atunci daca nu vrei sa dormi, ce vrei sa faci?
- Vreau sa te fac sa innebunesti, zise el muscandu-i gatul.
- Bun, si eu vreau sa fac acelasi lucru cu tine, zambi ea desfacandu-i nasturii pantalonilor. Si stiu si cum sa fac asta, continua ea privindu-l in ochi, si lasandu-se in genunchi in fata lui.

     A doua zi de dimineata fura treziti din nou de razele soarelui ce patrundeau prin geam. Junmyeon se trezi cu cateva minute inaintea fetei, si ramase nemiscat, privind-o cum dormea linistita si ghemuita la pieptul lui. Inca nu ii venea sa creada ca avusese norocul de a o intalni si ca se indragostise de el. Nu i se mai intamplase pana acum sa isi piarda mintile pentru o fata atat de rapid. Desi se cunoscusera de putin timp, stia ca ea este femeia potrivita pentru el, si isi dorea sa o poata face fericita. Fata se trezi si clipi incet, ridicand apoi privirea catre el. Ii zambi lenes, si apoi ii saruta pieptul cald. Baiatul ii mangaie parul suav, si ii saruta crestetul.
- Te-ai trezit de mult? intreba ea.
- Nu, doar de cateva minute. Imi placea sa stau sa te vad cum dormi asa....
- Ah da?
- Mhm, imi place sa te vad cum stai asa in bratele mele. E un lucru cu care m-as putea obisnui. Mai ales ca ne mutam impreuna.
- Mhhh, si mie imi place sa ma trezesc in bratele tale. Dar acasa...va fi greu...nu vom fi singuri din pacate.
- Nu conteaza, cumva voi face eu posibil sa dormim impreuna cat se poate de des. Nu voi reusi sa stau departe de tine, ce crezi? Apropo, nu crezi ca ar fi cazul sa te duc acasa ca sa iti faci bagajul?
- Ma insotesti? zambi ea sarutandu-l usor.
- Daca ma lasi da, chiar mi-ar face placere. Poate sunt si fetele acasa sa mi le prezinti.
- Oh doamne, nu cred ca vrei asta, rase fata.

     Se imbracara in graba deoarece era tarziu, mancara ceva, isi luara ramas bun de la familia Kim, si se urcara in masina lui Junmyeon, indreptandu-se catre Bukchon. Parcara masina si apoi fata deschise poarta casei in care locuia. Sora ei si bunica lor erau in curte, stateau pe prispa la umbra. Fata se albi la fata cand il vazu pe Junmyeon alaturi de sora ei.
- Anyeonhaseyo halmoni, zise fata plecandu-se respectuoasa in fata batranei.
- Buna draga mea. Cine este baiatul asta frumos pe care l-ai adus?
- Este prietenul meu halmoni, zambi ea in timp ce Junmyeon se prezenta si facu si el o plecaciune adanca in fata batranei. Iar ea, zise ea aratand catre sora ei, este Lia, sora mea. Li, cred ca nu ai nevoie de nici o prezentare, il cunosti banuiesc.
- Oooo da! Doamne nu pot sa cred!!!! Scuze Junmyeon, dar nu pot sa cred ca te vad atat de aproape!! Unnie, de ce nu mi-ai zis ca imi aduci cumnatul, zise ea in limba romana. Ma fac de ras in fata lui.
- Meriti, i-o intoarse sora ei.
- Buna Lia, ma bucur sa te cunosc! zambi Junmyeon strangandu-i mana.
- Si eu, nu ai idee cat! Doamne, nu imi vine sa cred ca il am in fata ochilor pe liderul formatiei mele preferate!
- Chiar suntem preferatii tai? zise el cu ochii mari.
- Oh da! Nu ai idee cat ma tortura cand eram acasa, chicoti Miyoung.
- Vorbea aia care nu vroia sa auda de kpop? mormai Lia.
- Touché, rase Miyoung. Li, uite ce e, eu o sa trebuiasca sa stau o perioada cu baietii, am venit sa iau cateva lucruri de acasa.
- Nu e corect!! Tu ii cunosti pe toti acum! bombani fata.
- Lia, dar de ce nu vii o data sa ramai sa dormi la noi? Asa ii vei cunoaste si tu pe baieti, zise imediat Junmyeon.
- Pai....eu....CE SA FAC? Chiar pot? zise ea mirata.
- Bineinteles!
- Pai nu....trebuie sa ma gandesc. Nu stiu daca am curaj. Adica mereu am zis ca as vrea sa va cunosc, insa daca ma gandesc cu adevarat la asta, doamne MOR, incepu ea sa chitaie, sub privirea amuzata a lui Junmyeon.
- Vezi, eu ti-am zis ca e nebuna! ii sopti Miyoung. Si asa sunt si Ana si Laura! Ca sa intelegi ce a trebuit sa suport eu.

     Dupa ce se mai ciondanira putin cele doua fete, Miyoung si Junmyeon intrara in casa pentru a pregati bagajul. Fata arunca in geamantan cateva haine, cosmetice, isi aduna laptopul, cateva incarcatoare si alte cabluri, si ii spuse iubitului ei ca era gata. Acesta ii lua geamantanul ai il duse la masina, fara a o lasa sa se atinga de el. O salutara pe Lia si pe batrana lor gazda si apoi se urcara in masina si plecara catre casa EXO. Miyoung avea ceva emotii legate de faptul ca urma sa locuiasca acolo impreuna cu restul grupului. Spera ca se vor intelege bine, si mai ales spera ca relatia ei cu Junmyeon sa decurga perfect si in continuare.
     Ajungand acasa, vazura ca nimeni in afara de fratele ei si Yixing nu era acasa. Amandoi se bucurara cand vazura ca fata a venit cu bagajul dupa ea, iar fratele ei ii zambi cu subinteles vazand ca era insotita de Junmyeon. Ea observa privirile pe care i le arunca baiatul si se inrosi pana in varful urechilor.
     Dupa ce ea isi desfacu bagajul, cobora in bucatarie si se intalni cu el.
- Mi, in weekend acum vrei sa mergi cu mine acasa?
- Stai, ce? Acasa? zise ea socata. Adica.....
- Da, ma gandeam ca ai vrea sa cunosti restul familiei, ii zambi el.
- Da, dar...ce le vom spune? Nu putem spune adevarul, si in plus...mama ta va fi acolo, o sa fie aiurea daca afla cine sunt, nu? Oh doamne, scuze ca sunt isterica acum, cumva scena asta mi-am inchipuit-o de ani de zile, insa acum ca am ocazia sa o realizez, imi e teama. Intelegi ce vreau sa spun?
- Da, bineinteles ca inteleg. Le putem spune pentru inceput ca esti colega sau amica mea,  nu?
- Da dar....offff nu stiu, repet, ma gandesc doar la faptul ca mama ta va fi acolo, si chiar daca nu vorbim de trecut tot ma voi simti ciudat.
- Asculta-ma, mama stie de povestea tatei cu mama ta. A stiut de la bun inceput. Raportul dintre parintii mei e cladit pe respect si s-a consolidat de-a lungul timpului. Dar ea stie foarte bine cat de mult a tinut el la mama ta. Dar totul e trecut, prezentul suntem noi. Si vei fi si tu.
- Da dar....crezi ca si daca ar afla....poate m-as simti ciudat....offf nu stiu ce sa zic, de ce ma simt atat de nesigura, mormai ea oftand si ascunzandu-si fata in palma.
- Pentru ca tu poate ai impresia ca aici e ceva gresit. Insa nu e asa. Tu nu ai nici o vina pentru ce s-a intamplat in trecut Mia!! Iti e clar acest lucru? Gata, termina cu dubiile, mergem acasa si gata. Trebuie sa iti cunosti familia!
- Bine bine, mergem! Nici macar nu le-am spus fetelor ca te-am gasit, offff.
- Ai timp pentru toate, stai linistita. Zi-mi mai degraba cum merg lucrurile cu hyung. Observ ca ati venit impreuna astazi.
- Ahhhh, ce vrei sa iti zic? raspunse ea inrosindu-se. Totul e bine.
- Il iubesti mult, nu?
- Nu ai idee cat. Uneori ma intreb daca povestea noastra e reala, pentru ca totul e prea frumos ca sa fie adevarat.