Life in Korea

capitolul 6

- Poftim? Il cunosti cumva??

- Numele lui este.......

- Da, de unde stii? Il cunosti? ridica fata putin vocea.

- Da, este tatal meu.

- Stai putin, nu se poate. Cum adica? tipa fata cu lacrimile incepand sa ii curga pe obraji.

- Acum inteleg, zise el incet, ridicand apoi privirea catre ea. Tatal meu ne-a povestit mie si fratelui meu ca inainte sa se insoare cu mama asa cum stabilisera familiile lor, a avut o prietena din Romania pe care a iubit-o enorm de mult, si de care nu ar fi vrut sa se desparta. S-au cunoscut in Goyang, nu? La Korea Aerospace University.

- Doamne da, asta inseamna ca....

- Esti sora mea, zise el cu lacrimi in ochi, lasandu-si apoi capul pe volan.

- Imi pare rau, nu vroiam sa te fac sa plangi, zise ea incet, vrand sa il mangaie dar neindraznind sa intinda mana spre el. Poate...nu stiu, e doar o coincidenta?

- Nu cred. Asta explica doar de ce am avut un sentiment ciudat cand te-am cunoscut astazi. L-am ignorat pentru ca am crezut ca totul e doar imaginatia mea, insa....Miyoung, iarta-ma, nu vreau sa imi interpretezi gresit reactia. Pot sa te imbratisez? Mereu mi-am dorit sa am o sora!

- Ce? Sigur ca poti! ii raspunse fata incet, deschizandu-si bratele si strangandu-l tare. Si eu mi-am dorit sa am un frate, insa am doar o sora mai mica. Nu pot sa cred! Continua ea mangaindu-i ceafa usor, si plimbandu-si mana prin parul lui. Dar...repet, imi doresc sa fie adevarat, insa...putem fi siguri? Poate ar fi cazul sa....facem un test, sau ceva totusi. Adica...

- Daca vrei tu, il facem.

- Nu e vorba ca daca vreau eu, doar ca...cred ca ar fi mai sigur totusi. Si in plus, nu stiu...tu esti cine esti, si nu vreau sa interpretezi cumva toata chestia asta.

- Ce??? Miyoung, nu spune asta. Stiu ca abia ne-am cunoscut, dar nu interpretez asa tot ce mi-ai spus. Din contra, ma bucur ca te-am cunoscut, desi sunt socat, tata nu mi-a spus ca a mai avut un copil.

- Asta pentru ca nu stie. S-a despartit de mama inainte ca ea sa afle ca este insarcinata cu mine. Si apoi ea nu l-a cautat sa ii spuna adevarul, nu a avut curaj. Stia ca nu ar fi avut nici o sansa, ca familia lui nu ar fi fost de acord cu relatia lor. A preferat sa plece si sa renunte la facultate si la ce invatase aici. Doar ca sa aiba grija de mine, adauga ea trista. Cumva cred ca m-am intors aici ca sa fac ce nu a facut ea oarecum. Si cu speranta ca poate imi voi cunoaste tatal desi imi era frica de acest moment si nu am avut curaj sa incep cautarile de aproape o luna de cand sunt aici. Mai mult ideile astea m-au adus aici, pentru ca in rest nu stiam mai nimic despre traditiile si cultura coreeana, si cu atat mai putin despre muzica. Imi pare rau sa iti spun asta, insa mi se parea groaznica, si nu ma puteam uita nici cateva secunde la un videoclip, asa ca a fost cam greu sa locuiesc cu o nebuna obsedata de kpop si cu inca doua la fel de demente ca ea.

- Oh doamne, imi inchipui prin ce a trecut mama ta, imi pare rau pentru asta. Tata a spus mereu ca datorita faptului ca el a trecut prina asta, nu va putea sa ne sugereze noua ce drum sau ce perechi sa ne alegem in viata. Si sincer, si daca nu ar fi fost el, tot nu as fi fost de acord cu aceasta practica. Cred ca va fi bucuros sa te cunoasca.

- Da dar....nu stiu...sunt inca socata ca te-am cunoscut pe tine, nu stiu daca am curaj acum sa....il vad, sovai fata.

- Stai linistita, nu acum. Mai incolo, cand vei fi pregatita. Mai intai sa ne cunoastem noi bine. Pot sa vin maine sa te iau? Noi incepem antrenamentul de la 8, daca nu e prea devreme pentru tine poi veni cu noi.