Capitolul 5: Trecutul
Toata noaptea Minho a dormit pe acel coridor pustiu. Era singur, dar nu ii pasa. Tot ce vroia era ca Yuri sa se faca bine. Dimineata cam pe la ora 05:45 o asistenta intra in sala unde Yuri se odihnea. Fata statea pe pat si se uita la asistenta. Stia ce avea de gand asistenta. Cu siguranta a venit sa ii schimbe perfuzia. Asistenta a mers langa ea si ii lua mana in mana ei. Avea o fata blanda si ii zambi fetei. Vroiasa o faca sa se simta cat mai in siguranta. Vroia sa nu o mai raneasca. Stia ca Yuri era acum instabila, si nu vroia sa ii creeze si mai multa durere. Asistenta ii implanta perfuzia si ii lasa mana usor pe pat. Aceasta femeie era atat de blanda si de calma...
Asistenta: Te doare ceva, scumpo? Yuri se uita putin la asistenta si o analiza din cap pana-n picioare. Era confuza. Nu stia unde era si mai ales cine era aceasta femeie.
Y: Ma simt mult mai bine. Va multumesc.
Asistenta:Nu ai pentru ce, draguto.Asculta, pe coridor doarme un baiat de ieri. Spune ca vrea sa te vada. Pot sa il las inauntru?
Y: Depinde de ce baiat vorbiti.
Asistenta: Ei bine, cred ca e Minho din trupa SHINee.
Y: Poate sa intre.
Asistenta: Bine, il voi trimite in cateva minute.
Asistenta a iesit din salon si se indrepta spre baiatul care inca dormea pe coridor. Ajunse in fata lui si il scutura incet ca sa se trezeasca. Minho isi deschise ochii si se uita nedumerit la asistenta. Era obosit, puteai sa vezi asta de la o posta. Cearcanele de sub ochii lui erau enorme, umflate si vinete. Aceste cearcane demonstrau clar ca baiatul era foarte obosit.
Asistenta: Poti sa intri inauntru. Vrea sa vorbeasca cu tine.
M: Multumesc.
Minho se ridica de pe jos si se indrepta spre cabinet. Ajunse in fata usi si intra inauntru. Ii era teama. Nu stia de ce, dar se simtea nelinistit. A vazut-o stand in pat fara vlaga. A fost ingrozit vazand-o asa. Corpul ei gingas era vanat. Mainile ei erau albastre. Baiatul incepu sa tremure. Isi imagina cata durere, ,a trebuit sa indure aceasta fata. Ii era frica sa mearga langa ea, deoarece acum chiar si o atingere blanda putea sa ii provoace si mai multa durere, iar el nu vroia asta. Nu mai inainta, se opri in fata usi si se uita ingrozit la ea. Cine a putur sa faca un asemenea lucru ingrozitor?
Y: Minho, vin-o mai aproape. Nu te mananc.
Yuri incepu sa rada si incerca din greu sa isi ascunda durerea. Nu vroia sa il faca mai trist. Vroia sa ii protejeze sentimentele. Nu ii placea cand un om se simtea rau. Avea un suflet atat de bun...Minho a mers mai aproape de ea si se aseza pe scaunul de langa patul in care statea Yuri.
M: Cine ti-a facut una ca asta? Ce fel de om poate fi?
Y: Nu mai conteaza.....Ma bucur ca ai venit sa ma vezi, dar trebuie sa te cert putin. De ce nu ai plecat acasa? trebuia sa mergi sa te odihnesti. Uite cum arati, abea te poti tine pe picioare. vreau sa pleci acasa si sa te odihnesti.
M: Doamne Yuri, tu auzi ce vorbesti? Puteai sa mori, si tu tot iti faci griji pentru mine. Ce ai spune daca macar o singura data ti-ai face griji si pentru tine.
Y: Dar ma simt minunat. Sunt bine.
M: De ce minti? Po sa vad ca suferi enorm, acest zambet fals nu ma pacaleste. Spune-mi cine ti-a facut acest lucru?
Y: Nu mai conteaza.
M: Te rog....este fratele tau , nu-i asa? Stiam eu.
Yuri isi lasa capul in jos si incepu sa planga. Lacrimile ei curgeau pe patura pierzandu-se in tesuturile acesteia. Nu mai putea sa reziste. Avea nevoie de cineva caruia sa ii spuna ceva ce simte cu adevarat. Isi indrepta mana spre Minho si il prinse de bluza. Mana ei tremura incet, demostrand ca ii era frica de ceva acume. Minho o lua usor de mana si ostrangea cu usurinta la piepul sau.
