Am evitat bubuiturile de la usa, in speranta ca se vor opri. Nu aveam nevoie de o cearta, mai ales ca acum eram si insarcinata, m-ar fii afectat si pe mine si pe copil..si nu-mi doream asta.
Insa, bubuiturile si strigatele nu s-au oprit, asa ca a trebuit sa deschid usa. M-am apropiat de usa, si am intors cheia. John nu a asteptat sa deschid eu usa, a deschis-o el cu forta, aproape lovindu-ma.
John: De ce nu mi-ai spus?
Eu: Sa...sa-ti spun ce? am inceput sa ma balbai.
John parea atat de nervos, mai nervos decat a fost vreodata...ma speria. Insa...stiam ce simt pentru el.
John: Cand aveai de gand sa-mi spui ca esti insarcinata? E al meu?
Eu: Nu. Nu e al tau, si nu urma sa-ti spun. Pentru ca nu e treaba ta cu cine ma culc eu si cu cine am de gand sa am un copil.
John: Auzi...*vocea lui se lasa mai in jos* stiu ca ai o relatie cu Grey, insa nu are cum sa fie atat de serioasa incat sa aveti un copil. Spune-mi. A cui e copilul.
Eu: NU STIU! Nu l-am planuit. Nu stiu daca e al tau sau daca e al lui Grey, insa si de ar fii al tau nu ti-as spune in veci. Tu nu esti in stare sa fii un tata! Nu stii ce e iubirea adevarata! am inceput sa strig la el, lacrimi formandu-se in ochii mei.
John: Eu nu stiu ce e iubirea? Da...poate nu stiu ce e iubirea, insa stiu ca te-am iubit mai mult decat orice pe lumea asta, iar tu tot ce ai facut a fost sa-ti bati joc de mine.
Eu: Nu, John...tu nu m-ai iubit. Tu m-ai tinut ca pe jucaria ta. Ai incercat sa-mi controlezi fiecare miscare, rapindu-mi fiecare moment de fericire pe care il puteam avea pe cont propriu. Acum...daca ai terminat...te-as ruga sa iesi afara.
John: Nu, nu am terminat, Maya. O sa mi-o platesti pentru ceea ce-mi faci acum.
Eu: Ce o sa-mi faci? O sa ma rapesti? O sa ma bati? O sa-mi iei copilul? Multa bafta sa incerci.
John: Nu. Nici daca nu e copilul meu nu as face asa ceva. Insa, daca e, i-ati adio de la el.
Eu: Ameninta-ma cat vrei John. Copilul asta, mai presus de toate, e copilul meu. Apoi, daca e, e si al tau.
Apoi, i-am deschis usa sa iasa afara. Am inchis usa dupa el, si am inceput sa plang. Nu mi-am putut tine lacrimile ascunse. Nu era nicio cale...
Nu stiam a cui e copilul, nu voiam sa fie luat de langa mine cu niciun pret, chiar daca eram tanara, chiar daca nu il planisem, e al meu...
~skip time~
Am comandat niste mancare, pentru mine, Grey si pentru bebe. Aparent doctorul a spus sa nu ma suprasolicit...sa nu fac mult efort, pentru ca lunile astea sunt foarte predispusa la lucruri de genul..si sa am grija.
Grey: Ah...in cateva luni sa vezi cum o sa alerge pe aici micutul asta.
Eu: Stii ca nu asa functioneaza lucrurile, nu-i asa? spun chicotind.
Grey: Ey, cum sa nu. O sa fie la fel de sprinten si de vioi ca si tatal lui.
Eu: Da...ca si..
Grey: Maya...nu-ti face griji in legatura cu asta, ok? Trebuie sa ai grija de tine insuti. Si de copil. O sa am eu grija de tine, nu-ti face griji.
Eu: Si de tine..? Cine are grija de tine..?
Grey: Sunt destul de mare sa pot sa-mi port singur de grija..o fac de ceva vreme, si mi-e bine.
Eu: Grey...nu vrei sa te muti aici..
Grey: Hm...Maya...eu am toata aparatura acasa..ar fii cam greu sa o aduc de acolo aici...insa ai putea sa te muti tu la mine.
Eu: Ar fii ok?
Grey: Normal. Dupa ce bebe se naste, putem sa facem si nunta si tot ce e al meu e si al tau.
Eu: N-ai de gand sa ma ceri mai intai? spun in timp se rad putin.
Grey: O sa te cer Promit. Insa, deocamdata o sa te las cu promisiunea.
In seara aia m decis ca ar fii mai ok sa-i spun mai tarziu ce s-a intamplat dimineata cu John..ar fii fost mai bine pentru totii 3.
Deci, vreau sa-mi spuneti in comentariii cine credeti ca e tatal si cine ati vrea sa fie tatal. Byeee.
CITEȘTI
Angajata pentru sex! [+18] //Finalizata//
Romance*ATENTIE CARTE INSPIRATA DINTR-UN JOC OTTOME* La 21 de ani, ducea o viața foarte normala, vrand din tot sufletul sa devina model, chiar daca inaltimea nu ii permitea. Totusi a avut sansa sa mearga la un casting pentru fotomodele, de la cea mai caut...