Angajata pentru sex! [+18] //Finalizata//

Capitolul 10

In sfarsit a sosit si ziua in care ma externez, chiar devenea putin prea mult..totusi, inca nu i-am zis lui Grey ce am aflat despre Ray, si ma simt vinovata pentru asta..

-Pot sa intru? spuse Jasmine. 

-Sigur...sigur, tocmai imi faceam bagajul..

-Poti umbla, a fost ok terapia? spune ea cu ingrijorare in voce. 

-Da...da totul a fost bine...insa as vrea sa te rog ceva...defapt sa va rog ceva. 

-Sigur, orice. spune ea. 

-As vrea, sa nu va mai comportati ca si cum..nu stiu, sunt handicapata sau ceva...

-Dar Maya...aproape ai murit...stii cat de ingrijorat a fost domnul John? 

-Dar nu am murit. Sunt bine, vezi? spun in timp ce ma ridic din pat si fac cativa pasi pana spre ea. Sanatoasa! 

-Daca tu spui...am sa-l chem pe Grey si Mr. John. 

Dupa care Jasmine iasa din camera. Ce era drept, parca calcam pe cuie sau cioburi de sticla sparte cand umblam, insa..nu le puteam zice adevarul.

*skip time* 

Am fost dusa la apartamentul lui John. Nu imi dau seama daca e protectiv din cauza faptului ca am avut accidentul sau daca are sentimente...la inceput am crezut ca e facut din patra sa fiu sincera, insa acum am ajuns sa...sa ma indragostesc de el. 

-E ok camera asta? Daca ai nevoie de ceva vreau sa mi spui..*spune evitand contactul vizual cu mine* 

-Da, am nevoie de un lucru...unul singur. 

-Ascult. Orice. 

-Am nevoie sa fii sincer cu mine, si sa-mi spui exact ce simti pentru mine. 

-Maya....tocmai ce ai fost externata din spital, asta vrei tu sa stii? 

Ma ridic din pat, si imi fac drumul spre John, insa la al 5-lea pas imi simt piciorul cum cedeaza si cad in bratele lui pe podea. 

-MAYA! Esti bine? 

-Uh...Da, sunt ok, nu-ti face griji. Nu..nu e nimic. 

-Ai picat de pe picioare, cum sa nu-mi fac griji? 

-E de la recuperari, trebuie doar sa fac mai multe exercitii...

-Sigura?

-Da...insa...inca nu mi-ai raspuns la intrebare...

In momentul de fata, eu eram pe jos in bratele lui, si ma uitam direct in ochii lui adanci si negri, incercand sa diferentiez irisul de pupila. 

-Vrei sa stii ce simt pentru tine? Ce n-am simtit pentru nicio alta femeie din lume. Cand te-am vazut in preselectii nu ti-am dat nici macar o sansa. Nu credeam ca dintre toate, fata mica si slabuta din colt, care are fata de copil si piele de portelan este de fapt unica femeie care imi poate dezgheta inima...

-John..

-Nu, nu am terminat. Da, te iubesc, si am crezut ca o sa te pierd si am crezut ca o sa-mi iau zilele atunci cand doctorii nu ti-au mai dat sanse dar noi am insistat. Deci nu incerca sa mi mai faci una ca asta, niciodata..

-John..imi pare rau..

-Nu, stai linistita. O sa vorbesc cu V si o sa-i zic ca nu o sa mai mergi in misiuni. 

-Dar John, vreau sa merg in misiuni. 

-Nu. Nu o sa avem o discutie despre asta acum, trebuie sa te culci. 

John ma ia in brate si ma pune inapoi in pat, ma saruta pe frunte si iasa pe usa. Cum adica, nu o sa mai merg in misiuni? Nu pot sa nu merg. Dupa ce ma recuperez complet asta o sa fac, o sa merg in misiuni, punct.

Stiu, capitolul e super scurt si super siropos si da, dar am in plan o noua carte pe care v-as ruga sa o cititi cand o sa iasa *in curand* iar pentru a fii la curent cu tot ce public, nou, puteti sa-mi dati si follow. Va iubesc :*