Vârcolacul Phoenix

Capitolul 22

Ochii lui erau negrii, semn ca lupul sau preluase conducerea. Ca tot vorbeam de lupi, Clara mai avea un pic și ieșea și ea la suprafața. Nu vroiam sa se întâmple vreo sceneta plină de romantism aici. M-am despărțit din îmbrățișare și am plecat spre mașina. Am intrat am închis portiera și am apăsat pedala de acceleratie pana la fund. Nu prea îmi place sa conduc dar nu aveam ce face. Trebuia sa mă duc in luminișul meu și sa pun lucrurile cap la cap. Am parcat mașina destul de departe de luminiș și mi-am luat forma lupina. Clara mă tot certa ca de ce am fugit de el sau din diferite lucruri. Am împins-o in fundul minții și am lăsat-o acolo. Am mers pana la luminiș și m-am asezat. Nu credeam ca o ajung intr-o situație din asta in care decizia mea contează. Am auzit un fosnet și m-am întors, Daniel era și el in dorma lupina. A mers lângă mine și s-a asezat. Am fugit lângă un copac și m-am transformat. M-am îmbrăcat rapid și am ieșit, Daniel la fel se transformase și el in om.
- Hai sa mergem in club! spun eu entuziasmata.
- Nu cred ca ar fi o idee prea buna. spune Daniel cu o privire gânditoare.
- Haide! spun eu și îl iau de mâna pana la mașina.
M-am pus pe scaunul de șoferi și am plecat intr-o viteza mare. Nu-mi pasa ca puteam face accident sau sa intervină poliția. Eram in lumea mea, plină de dezamăgiri. Când eram la liceul toți colegii se luam de mine ca nu aveam haine de moda sau ca de ce iau notele alea așa de mari. Îmi aduc aminte de un moment din liceu:
Eram cu prietena mea cea mai buna Maria și serveam prânzul. A venit Angela populară liceului și a început sa-i strige ca eu m-am culcat cu iubitul ei. Eu nu făcusem asta dar Maria o crezuse. Nu credeam ca o s-o văd vreodată pe Maria sa tipe in halul ala de tare. A început sa mă înjure, sa-mi dea palme sau chiar pumni. Toți râdeau de mine și mă strigau "curva". Am leșinat in momentul ala și am ajuns in cabinetul medical. M-au dat diferite medicamente și mi-au spun ca mă pot întoarce la ore. Ultima ora am petrecut-o in hol uitându-mă la toate trofeele sau diplomele mele de la diferite concursuri sau olimpiade la care participase eu. Eram in a 12-a dar nu mai puteam rezista la roate lucrurile astea. Voi da Bac-ul și voi face o facultate! Nu voi renunța acum la ultimul an din acest liceu!"
Și chiar nu renunțasem luam note de zece și aduceam trofee la școala sau diplome. Nu mi-am dat seama ca eu plângeam. Eram leoarcă pe fata iar rimelul se dusese pe apa sâmbetei. Noroc ca Daniel era ocupat pe telefon. Am parcat undeva și m-am șters cu câteva șervețele demachiante pe care le pusesem in geanta alături de tuș, rimel și un ruj matte. Am mers mai departe la club. După încă 10 minute in care Daniel nu-și mai lua ochii de la mine de frica, ca o sa mai plâng din nu știu ce motiv am ajuns la club. Am intrat acolo simțind mirosul de alcool pleznidu-mă in fata. Am luat o grămada de băuturi alcoolice. Acum vedeam lucrurile in toate culorile posibile vreodată! Chiar dacă nu eram așa chiar îmi plăcea la nebunie sa rad încontinuu și dansez cu cine vreau. Îl luase și pe Daniel la un dans iar el chiar acceptase. Am dansat ca nebunii o grămada de timp iar după am trecut săruturi. Dar ceva mai bine spus cineva ne-a oprit, era Andrei care mă luase pe sus și mă puse pe umărul sau ca pe un sac de cartofi.
- Da-mi drumul matahala fără creier! îi spun eu suparata ca mă lua de la petrecere. N-ai auzit da-mi drumul! dar n-am mai apucat sa spun nimic ca am ajuns la mașina unde mi-a pus o cârpa la nas și la gura adormind-mă...

Nota autorului:
Nu este un capitol lung, știu asta dar am rămas fără imaginație. Mai ales ca in curând începe școala:(. Ce părere aveți de Andrei sau de trecutul Anei? Nu uitați de steluță⭐️!
PACE❤️❤️