Vârcolacul Phoenix

Capitolul 24

Ma trezesc din vina soarelui care îmi bătea în ochi. Observ lenjeria de pat de culoare neagra, cea ce îmi confirma bănuielile. Ma întorc și în fața mea se află un bărbat cu parul negru ca pana corbului, adormit și cu parul răvășit. Ma ridic din pat și încep sa analizez camera. Nu era urata, pereții erau de doua culori, alb și negru. M-am îndreptat spre șifonier sa caut ceva cu care sa ma îmbrac. Am găsit un tricou și niște pantaloni scurți, noroc chior ca erau spălate cu un detergent puternic, mirosul lui Andrei nu era inserat în ele. Nu am chef sa port mirosul lui. M-am dus în baie și m-am spălat. M-am îmbrăcat rapid și am ieșit afara la un antrenament. M-am întâlnit cu o femeie, și am întrebat-o dacă nu cumva știe unde suntem.
Ea mi-a raspuns:
- Draga, toată lumea știe ca tu ești Luna noastră. Momentan ești în haita Suprema, Alpha-ul nostru te iubește foarte mult. Recomandarea mea este sa nu îl respingi. îmi spune ea cu un o privire înțelegătoare.
- Pe mine ma interesează cum pot pleca de aici, nu de Alpha-ul vostru și marea lui iubire fata de mine! răspund eu enervată.
- Din păcate nu pot sa îți spun, Alpha s-a asigurat ca niciunul dintre noi nu îți va spune cum poți pleca. Ai grija ca peste tot pe teritoriu sunt gărzi. spune ea făcându-mi cu ochiul.
Nu ma mai interesează de somnul lui de frumusețe și fug pe scări în camera lui. Am început sa tip:
- Nu ma ții pe mine, în haita ta, idiotule! Cu cine crezi ca te joci, nu sunt o fata obsedata de tine! strig eu.
L-am luat de tricou și l-am băgat în perete. Puterile au luat-o razna, Clara urla la mine sa ma opresc, Andrei se uita la mine fără nicio expresie. L-am lăsat și el s-a prăbușit pe parchet.
- Știu ca ai nevoie de mine sa câștigi razboiul dintre toate lumile. Eu având cea mai puternică haita poti învinge foarte ușor războiul . spuse Andrei cu un zâmbet pe buze.
- De unde știi de război?! îl întreb eu șocată.
- Secret. spuse asta râzând. Nu ma vei respinge, nu?
- Dacă ma vei ajuta, răspunsul meu este nu. spun eu enervata.
- Perfect, sa știi ca îmi place cum îți stă în hainele mele. spuse el, uitându-se la mine.
Ii dau un pumn în umăr și ma duc afara, pe terenul de antrenament. Încep sa dau cu pumnii într-un copac. Eram nervoasă ca acum voi depinde de un bărbat. Andrei vine și face un anunț ce m-a șocat total:
- În seara asta va avea loc ceremonia de acceptare a Anei în haita ca Luna mea. Tot în seara asta va trebui sa te marchez. zice asta făcându-i cu ochiul.
Oamenii au început sa aplaude, fiind fericiți ca și-au găsit Luna pentru aceasta haita. Eu m-am enervat asa de tare încât a trebuit sa ma duc în pădure și dau foc la un copac. De când el trebuie sa ma marcheze, cine a zis ca nu putem lupta doar ca niște prieteni?! Nu aveam chef sa simt toate toanele lui. O sa îmi citească gândurile și o sa vorbească cu lupoaica mea. Nimeni nu ma înțelegea, am început sa alerg și sa lovesc orice îmi iese în cale. M-am transformat în lupul meu și am alergat prin pădure. Am stat toată ziua în pădure, nu voiam sa îl vad pe Andrei. Am plecat, seara spre haita pentru a onora haita cu prezența mea.
Andrei a venit la mine și m-a luat în brațe, l-am împins și i-am zis:
- Din păcate sunt nevoită sa fac toate aceste lucruri. Nu sunt de-acord cu marcatul dar am nevoie de haita ta. spun eu plictisită.
- OK, hai sa trecem la ritual. spuse el fericit.
Am mers pe un podium unde era o măsuță cu un bol și cu un cuțit. Andrei s-a tăiat la mana și a lăsat sângele sa se scurgă în vas, după mi-a luat și mine mana și a făcut același lucru.
- De acum Anna Wolf este membra a haitei Supreme! Ea ocupa funcția de Luna a acestei haite! a strigat fericit Andrei.
Eu ma uitam plictisita într-un punct mort. Nu am interesa nimic din aceasta ceremonie. Nu voiam sa pierd războiul, deci trebuia sa accept asta. A mai continuat 2 ore petrecerea și după toată lumea s-a dus sa se culce. Acum începe cea mai rea parte, marcatul. De obicei se termina printr-o partida de dragoste dar în unele cazuri nu trebuie. Am ales varianta a doua. Am mușcat umărul lui Andrei, și el pe al meu. Nu îmi imaginam ca asa o sa se întâmplă. Am fost nevoita sa fac acest lucru minunat care se întâmplă o singura data în viata ta de vârcolac. Acum doar mai trebuie sa câștig războiul și după sa plec de lângă omul asta. Nu am intenția de a rămâne împreună cu el pana la vecie sau pana moartea ne va despărți. Urc scările și ma duc în camera mea, fac un dus și după ma culc. De abia aștept sa plec din haita asta....

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Nota autorului:
Da, da știu, ar trebui sa îmi cer scuze ca nu am mai postat de aproape un an dar am avut multe pe cap. Oricum cartea se apropie de sfârșit. Din păcate am uitat parola de la acest cont și a trebuit sa ma "lupt" sa mi-o schimb dar da, într-un final am reușit. Am observat ca, cartea a ajuns citita de 3 mii de oameni cea ce m-a îndemnat sa mai scriu pana când  o voi termina. Spor la citit! :*
Bye Felicia!