Prolog:
Un suflet de copil ce zace in corpul unui adolescent de 19 ani. Un copil speriat de propriile gandiri, propriile sentimente si mai ales, de propria persoana .
Speriat ca parintii sai nu ii vor putea intelege vreodata sentimentele, ca il vor...
Un suflet de copil ce zace in corpul unui adolescent de 19 ani. Un copil speriat de propriile gandiri, propriile sentimente si mai ales, de propria persoana . Speriat ca parintii sai nu ii vor putea intelege vreodata sentimentele, ca il vor condamna pentru ceea ce simte, ce gandeste , decide sa plece departe, luandu-si viata in maini.
"Vreau sa fiu privit ca pe un om normal." Spuse el, luand o ultima gura din bautura lui .
"Ei nu vor intelege! Ei ma vor ura pentru totdeauna, insa nu ma pot schimba . Nu este vina mea ca am alte orientari sexuale , chiar nu este !" "Nu am spus asta niciodata . Crezi ca este gresit ?" "Sunt sigur."
"Poate ca voi putea zbura." sopti baiatul, privind cum stropii reci de ploie ii bat in geam, anuntand ca toamna se apropie .
"Nu plange, eu te voi iubii mereu." ii spuse pentru ultima data, sarutandu-i obrazul rosu, stergandu-i lacrima cu degetul sau mare. "Nu mintii" rabufnii el, apucandu-i gulerul tricoului. "Daca imi permiti, o sa imi iau la revedere acum. Pastreaza locul acesta liber pentru ziua in care ne vom revedea." Spuse punandu-si mana pe pieptul celui din fata lui, simtindu-i inima batand intr-un ritm alert .
"De ce nu mi-l pot scoate din minte ?" Se intreba, ascunzandu-si fata in palme, stergandu-si lacrimile din cand in cand .
"Mi-e frica!" Soptii el speriat . "De ce ? " "De tine ." Marturisii in cele din urma.
