Killing Me - chanbaek

Capitolul 7

KILLING ME

CAPITOLUL 7

"SUB CERUL INSTELAT"

[Melodia de fundal este la media. Dati play acolo :3 ]

Ma intorc rapid vrand sa plec, insa mana lui ma impiedica .
—De ce complici lucrurile ?
Intreb, ramanand cu spatele la el .
—Incerc sa le repar .
Imi spune el , strangandu-ma in bratele lui.
—Cum le vei putea repara hm?! In tot timpul asta , crezi ca sentimentele mele au ramas aceleasi ? Crezi ca nu am uitat tot ce a fost atunci ?
—Tu...tu nu ma mai iubesti? Spune intorcandu-ma cu fata spre el . Spune-mi privindu-ma in ochi ca m-ai uitat si ca nu ma mai iubesti si iti promit ca nu te voi mai cauta, asa cum iti doresti .
Spune el, zambind amar .
—Eu...n-nu pot .
Spun incercand din rasputeri sa mint, insa nu am putut . Inima nu m-a lasat sa o fac .
—Stiam eu.
Spune zambind ca un copil mic.
—Nu aveai de unde sa stii bine ? Te rog sa ma lasi sa plec.
Spun tinandu-mi strans pungile pline cu cumparaturi pregatindu-ma sa plec, cand ii simt mana pe obrazul meu, mangaindu-ma delicat , ceea ce m-a facut sa imi inchid ochii pentru cateva secunde .
—Niciodata nu te voi lasa sa pleci . Nu din nou !
Spune respirand greu, fiind foarte aproape de mine, iar in timp ce vorbea buza lui superioara o atingea pe a mea, facandu-ma sa tremur . De frig ? De emotii? De teama ? Cred ca toate .
Eram parca vrajit de parfumul sau puternic, ce ma imbata imediat, facandu-ma sa ma las purtat de val si sa raspund gestului sau fara a sta vreo secunda pe ganduri . Buzele noastre se contopeau intr-un sarut lung si lent, lasandu-ma cuprins de vraja . Mi-am pus timid mainile dupa gatul sau, despartindu-i suvitele usor ondulate de par . Ma trase mai aproape de el, tinandu-ma de talie. Am putut simtii ca a zambit atunci cand mainile mele au facut contact cu pieptul sau lucrat, atingandu-l ferm. Trecusera cateva minute bune . Nu mai aveam aer, insa ce s-ar fi intamplat dupa acest sarut ? Cum ar trebui sa reactionez ? Sa fug ? Sa raman ?
—Mi-ai lipsit atat de mult .
Sopteste , lipindu-si fruntea de a mea, deasemenea frecandu-si nasul de al meu.
—Nu e bine ce facem .
Spun privind trotuarul pe care erau insirate cumparaturile  mele .
—Baekhyun. Te iubesc , ma iubesti , de ce nu este ?
—Nu vreau sa mai sufar ok ? O sa plec, Luhan isi face griji .
—O sa te conduc . Am masina chiar aici .
—Ma descurc singur . Mereu am facut-o .
Spun adunand cumparaturile, fiind ajutat de el , apoi o iau la goana spre casa .

—Doamne Baekhyun mi-am facut atatea griji !
Spune Luhan, sarind in bratele mele .
—Nu o sa iti vina sa crezi ce greseala am facut .
Spun lasand plasele sa imi cada din mana .
—Ce s-a intamplat ?
Spune, asezandu-ne pe canapea.
—Chanyeol...
—Chanyeol ? Te-ai intalnit cu el nu ?
—Noi ne-am sarutat.
Spun timid .
—Poftim ?! Baekhyun cum ai putut sa ii cazi in plasa iar ?
—Mi-ar fi placut sa spun ca nu mi-a placut, insa a fost cel mai bun sarut din viata mea . Buzele lui erau atat de reci, usor crapate, rozalii spre sangeriu . I-am simtit lipsa pentru prea mult timp si tind sa cred ca asta a fost motivul cedarii mele, dar Luhan, mi-am simtit inima radiind de fericire si entuziasm pentru prima data dupa ceva timp . Nu m-am putut controla. Nu mi-am putut controla corpul, ba chiar am lungit momentul . Cum sa pot da ochii cu el?
Spun, privindu-mi degetele ce se impleticeau intre ele, exteriorizandu-mi emotiile . Eram agitat .
—Imi aduc aminte de prima data cand mi-ai povestit despre el . Erai atat de entuziasmat si aveam tendinta sa cred ca nu mai esti cu picioarele pe pamant . Acum este la fel .
—Nu este la fel. Acum nu mai este acea iubite de la inceput .
—Ti-ai pierdut sentimentele ?
Intreaba el, prinzandu-mi mana in a lui .
—Au devenit mai puternice de un milion de ori , Luhan . Devin din ce in ce mai puternice cu fiecare secunda in care il vad.
Marturisesc .
—Si... ce ai de gand sa faci ?
Ma intreaba el . Ii povestesc despre cum a fost defapt vina mea in timpul acesta ca am suferit, orgoliul nu m-a lasat sa il ascult, sa il cred si sa ii fiu aproape omului pe care il iubeam mai mult decat orice .
—Eu cred, daca este asa cum afirmi tu, ca ar trebuii sa ii mai acorzi o sansa . Intr-o oarecare masura, are si el dreptate.
Spune Luhan zambind sincer .
—Mi-ar fi placut sa il pot ierta in acest moment. Sa ii sar in brate si sa il sarut ca si cum ar fi ultima data, sa il iubesc si sa il imbratisez pentru tot timpul in care nu am fost unul langa altul .
Se auzii un ciocanit venind de pe partea exterioara a casei .
—C-ce cauti aici ?
Intreb ramanand impietrit in fata usii, privindu-i ochii mari.
—Am vanit sa iti spun doar ca nu pot renunta la tine ! Oricat de mult te-ai impotrivii sentimentelor tale, stiu ca ma iubesti la fel de mult precum o fac si eu! De ce ma chinui ? De ce nu imi mai poti acorda o sansa ? O singura sansa ?
Era beat . Mirosul de alcool si glasul sau, pronuntand cuvinte intortochiate il dadeau de gol .
—

Va urma...