Killing Me - chanbaek

Capitolul 6

KILLING ME

CAPITOLUL 6

"MI-E FRICA"

Perspectiva lui Chanyeol

Stateam intins pe canapeaua din sufragerie, privind televizorul plictisit . Ma gandeam cu mi-as putea repara greselile si sunt sigur ca nu voi gasi o cale prea rapida . Cum am putut fi atat de prost ? De ce am plecat fara el ? Cum l-am putut lasa aici singur ? El mai iubeste. Sunt sigur de asta . Cand i-am privit ochii am stiut ca nu m-a uitat. Straluceau atat de tare, ca cerul intr-o noapte instelata . Am sa merg din nou la magazinul lui Sehun. El probabil se plictiseste de unul singur .
Ahh, ce a fost in capul meu sa plec pe vremea asta ? Ma intrebam eu alergand spre magazin cand imi simt corpul izbindu-se de ceva, facandu-ma sa cad pe trotuar.
—Yaa nu te uiti pe unde mergi ?
Intreb eu ridicandu-ma.
—Cha-Chanyeol ?
Intreba silueta ce inca poposea pe trotuar parca asteptand sa ii intind o mana de ajutor .
—De unde imi sti numele ? Spun spinzandu-i mana, ajutandu-l sa se ridice .
—Nu conteaza. Asta este pentru tine .
Spune el rapid intinzandu-mi un plic de era putin ud in colturi, fugind de langa mine intr-o secunda . Ei am putut doar sa ii vad bratara . Oh oare cine era ?
Decid sa imi aman plimbarea pana la Sehun, asa ca ma intorc acasa rapid, fiind nerabdator sa deschid plicul .
—Cred ca voi face un dus prima data .
Spun intrand in casa .
Dupa jumatate de ora eram pregatit sa citesc misterioasa scrisoare .
Primul impuls a fost de citi ultimul rand, descoperind ca scrisoarea era trimisa de Baekhyun . El mi-a trimis o scrisoare ?
—Draga Chanyeol ,
Spun incepand sa citesc scrisoarea. Aveam dreptate, el inca ma iubeste . El nu m-a uitat in tot acest timp . Imi spun in minte, intinzandu-ma in pat zambind ca un copil mic ce tocmai primise ciocolata .
—El inca ma iubeste .
Spun chicotind din nou si din nou .Eram atat de fericit, asta inseamna ca mai am o sansa. Il pot recucerii.

Perspectiva lui Baekhyun*

Eram in parc. In acelasi parc. Era bezna , aleea fiind putin luminata de felinarele ce purtau o pumine slaba . Eram grabit sa ajung acasa, intrucat am depasit notiunea timpului la magazin . Simteam ca sunt urmarit jnca de cand am plecat de la magazin . Ceva este in neregula .
Grabesc pasul, incercand sa il apelez pe Luhan, speriindu-ma de toate zgomotele ce se auzeau in spatele meu . Ii vad umbra. Este acolo .
—Luhan !
Spun in telefon,ca mai apoi sa fiu intrerupt de o voce ragusita ce imi pronunta numele.
—Cine esti? De ce ma urmaresti? Si de unde imi sti numele?
Liniste.
—O sa sun la politie!
—La fel de speriat ca intotdeauna. Mi-a lipsit asta.
Am ramas impietrit . Vocea lui, acea silueta iesind din intuneric, aceasi persoana.
—Ce vrei ? De ce ma urmaresti?
Spun dezgustat de comportamentul sau .
—Sincer, nu am vrut sa te sperii, insa nu am avut curajul sa iti vorbesc .
—Oh si ti-ai facut curaj acum nu ?
—De ce te comporti asa cu mine ?
Intreaba el apropiindu-se cu pasi lenti .
—De ce ?! Ma poti intreba asta ?
Spun razand ironic .
—Stiu ca am gresit . Am primit scrisoarea ta .
—Oh, scrisoarea aceea. Am trimis-o din greseala .
Spun incercand sa imi caut scuze .
—Tu erai cel ce mi-a dat-o nu-i asa ?
Spune apropiindu-se amenintator .
—Nu stiu despre ce vorbesti .
—Baekhyun, sti ca am plecat din cauza mamei mele .
—Nu conteaza motivul in acest moment Chanyeol ! Ok? Conteaza ca tu ai plecat fara vreun motiv in acea zi .
—Nu m-ai lasat sa iti explic de ce am facut-o!
Ridica el tonul .El avea dreptate? Oare... oare am fost atat de egoist incat sa ma gandesc la cat de ranit eram eu si nu l-am lasat sa imi spuna ce are pe suflet ?
—Eu...
Incerc sa spun ceva, insa lacrimile mi-o iau inainte, facandu-ma sa uit tot ceea ce aveam de spus .
—Baekhyun, uita-te in ochii mei .
Spune punandu-si mana pe obrazul meu. Ii privesc timid ochii. Aveau aceasi culoare de caprui spre caramiziu . Imi dadea o stare de teama, acum ca ii priveam dupa mult timp de absenta. Imi era teama ca mi-as putea repeta greseala.
—Chanyeol, te rog...
Spun punandu-mi mana peste a lui, incercand foarte incet sa i-o indepartez, desi as fi vrut sa opresc timpul in loc pentru cateva minute.
—Te rog sa ma asculti . In tot timpul asta m-am gandit la tine. Daca esti bine, daca ai mancat, daca ai racit, daca ai grija de tine , daca inca iti este frica de noptile furtunoase, daca ... daca ma mai iubesti .
Spune el, clipind des , pentru a-si ascunde lacrimile .
—Aveai atatea cai prin care puteai lua legatura cu mine . De ce nu ai facut-o ?
Spun cautandu-mi scuze, din nou .
—Tu mi-ai blocat orice cale de comunicare Baekhyun . Am incercat sa dau de tine peste tot, insa nu am reusit .
—Eu... eu nu am nicio scuza.
Asa era . Era vina mea. Am trait timp de un an invinuindu-l de lucruri pe care nu le-a putut face din cauza meu. Din cauza orgoliului meu .
Cum a putut fi atat de orb ??
—Lasa-ma sa iti fiu aproape. Sa iti vad zambetul dimineata, sa ma trezesc avandu-te la pieptul meu, sa adorm langa tine, sa iti simt iar buzele, sa fim ca inainte . Spuse trecandu-si degetul mare peste buza mea inferioara, dandu-mi fiori pe sira spinarii.
—Mi-e frica .
Soptesc fiind aproape de fata lui. Mult prea aproape. Ii priveam cand buzele , cand ochii.
—Nu ar trebui sa iti fie frica cat timp sunt cu tine .
Spune punandu-si mana dupa talia mea, tragandu-ma mai aproape de el .
Mi-am acceptat lasitatea si am decis ca ar fi mult mai bine daca as pleca . Era mult prea las . Nu as fi putut sa stau acolo prea mult timp. Inima nu imi batea regulat, iar lacrimile nu mi le mai puteam stapanii prea mult timp .

Va urma...