Killing Me - chanbaek

Capotolul 10

KILLING ME

CAPITOLUL 10

"NOAPTE BUNA, IUBIRE"

Aparitie speciala: MiNLyWolf

—Voiam sa spun ca si eu te iubesc .
—Poftim?
—Si eu te iubesc Baekhyun! Doar ca m-ai luat prin surprindere. Sincer credeam ca eu voi fi primul care va face pasul acesta .
—De ce credeai asta ?
Intreb dandu-mi o suvita de par din ochi .
—Pentru ca ... nu eram sigur de sentimentele tale si daca m-ai iertat cu adevarat .
Spune uitandu-se spre degetele sale ce erau impletite unele cu celelalte.
—Chanyeol, daca nu te-as fi iertat, nu fi aici acum si nu te sarutam!
—Serios ?
—Da.
—Defapt eu te-am sarutat .
Spune zambind in coltul gurii.
—Nu imi aduc aminte sa fi fost asa .
—Mmm ba asa a fost .
Spune tragandu-ma in poala lui .
—Ce faci ?
Chicotesc usor la gestul sau.
—Iti demonstrez ca am dreptate.
Spune sarutandu-ma.
—Stai. Am uitat complet de Luhan!
Spun realizand ca prietenul meu si-a petrecut ultimele doua ore umblamd singur pe strazi in toiul noptii.
—Unde este ?
—El a mers pana la magazin . Ar fi trebuit sa vina acum cateva minute . O sa il sun .
Spun luand telefonul .

Perspectiva lui Luhan .

—Pfuu! Cat praf .
Spun trecandu-mi doua degete peste copertile cartilor, tinandu-mi lanterna pentru a putea vedea pe unde merg .
—Da. Biblioteca aceasta a ramas a numanui acum cativa ani .
Spune Sehun cautand intrerupatorul .
—Oh lumina ! Cate carti sunt aici .
Spun privind rafturile imense , intinzandu-ma dupa o carte cu coperta verde .
—Te voi ajuta .
Spune Sehun aflandu-se in spatele meu, intinzandu-se dupa carte. Ma intorc cu fata la el, fiind apoi surprins de distanta aproape inexistenta dintre noi . Ochii lui erau atat de frumosi . Aproape negrii. Inghit in sec apoi, ma strecor pe sub mana lui, evitand contactul vizual .
—Oh, este chiar cartea pe care o cautam .
Spun fericit, privind coperta .
—De ce cautai cartea asta ?
Ma intreaba apropiindu-se .
—Mama mereu citea cartea aceasta . In fiecare iarna, statea langa semineu cu o cana de ceai fierbinte , citimd cartea aceasta . Nu intelegeam cum de nu se plictisea sa reciteasca mereu acea carte .
—Care era motivul ?
Intreaba simtindu-i respiratia in ceafa .
—Inca nu am aflat , dar o voi face .
Am spus hotarat .
—O vei intreba ?
—Va trebui sa aflu singur . Nu mai am posibilitatea de a o intreba .
Spun inghitind in sec, abtinandu-ma sa nu lacrimez.
—Esti bine ?
Spune intorcandu-ma cu fata la el .
—Nu.
Spun, privindu-i din nou ochii fiind parca intr-o transa. O voce se auzii in capul meu indemnandu-ma sa ma apropii de el, insa stiam ca nu sunt asa. Mie... mie imi plac fetele . Ce se intampla cu mine ? Fara a-mi da seama , aveam ochii aproape inchisi, tanjind dupa contactul dintre buzele noastre, insa am fost salvat de soneria telefonului meu . Ce se intampla daca nu suna ? Tresar apoi imi caut telefonul prin buzunare .
—Ai de gand sa raspunzi astazi ?
Se auzii o voce feminina din intuneric .
—Cine e acolo?
Intreb sarind in bratele lui Sehun .
—Ai vrea sa stii dragule?
—Da.
—Eu sunt Mari . Sunt aici de putin timp . Cauti cumva o carte buna?
—Ammm ce cauti singura aici noaptea?
Intreaba Sehun, inca tinandu-ma in brate.
—Dar voi ce cautati ? Sunt noua bibliotecara.
—Biblioteca asta este parasita.
—Exact dragule. Acum imi apartine. Continuati . Ne vedem data viitoare.
Spune apoi se auzii tocurile sale departandu-se.
—Ce dubios .
Spune Sehun.
—Alo ?
Intreb respirand greu.
—Luhan unde esti ? Esti bine ?
Se auzii vocea prietenului meu .
—Da. Sunt bine .
—Hai acasa, te rog . Sunt ingrijorat .
—Baekhyun sunt baiat mare. Pentru ce iti faci griji ?
—Te rog Luhan . Am nevoie de tine. Grabeste-te .
—Ok. Ajung imediat .
—Te iubesc .
—Si eu te iubesc .
Spun apoi inchid telefonul, aruncandu-i o ultima privire celui din fata mea .
—Pareti foarte apropiati .
—Da. Suntem . Este deja ora 11:30 . Trebuie sa ajung acasa .
—Te conduc .
—Nu este nevoie .
—Este . Hai sa mergem .

Perspectiva lui Baekhyun .

Ma invarteam agitat prin sufragerie, fiind inca ingrijorat de intarzierea lui Luhan .
—Baek el a spus ca vine imediat .
Spune Chanyeol prinzandu-mi mana .
—Oh, ai dreptate.
Spun asezandu-ma .
—Sunteti mult mai apropiati decat inainte .
—Da. Mult mai mult .
—Cred ca sunt putin gelos ...
Spune el incercand sa se inteleaga pe sine .
—Poftim ? De ce ?
Chicotesc .
—Datorita acestei apropieri.
—Aish Chanyeol . Spun luandu-l in brate . Luhan este ca fratele meu .
—Bine . Pentru moment voi intelege . Cand va ajunge Luhan, voi merge acasa. Te las in grija lui .
Chicoti el.
—Bine .
—Am ajuns.
Spune Luhan intrand pe usa, impreuna cu baiatul de la magazin .
—Blondule!
Spun sarind in bratele sale.
—Yaaa. Am lipsit doar cateva ore.
Spune el amuzandu-se de reactia mea.
—Oh Chanyeol!
Spune baiatul .
—Voi va cunoasteti?
Intreb eu curios .
—Eu si Chanyeol locuim in acelasi apartament . Oh sunt Sehun apropo.
—Baekhyun .
Spun stand cu capul pe pieptul lui Luhan.
—O sa merg cu Sehun acasa. Ne vedem maine bine ?
Spune Chanyeol zambindu-mi .Ma apropii de el, ridicandu-ma pe varfuri pentru a ajunge la acelasi nivel ca el, apoi il sarut scurt .
—Noapte buna,iubire.
Imi sopteste la ureche,facandu-ma sa rosesc in fata tuturor.
—Noapte buna.
Spun cu glasul tremurat .

Va urma...