Prolog:
Un suflet de copil ce zace in corpul unui adolescent de 19 ani. Un copil speriat de propriile gandiri, propriile sentimente si mai ales, de propria persoana .
Speriat ca parintii sai nu ii vor putea intelege vreodata sentimentele, ca il vor...
"Dacă nu ai de gând să mă ai, nu mă atinge." – Shin Se Gi (Kill me, heal me)
Dupa cateva zile...
— Sehun, Sehun, Sehun! Sarii entuziasmat Chanyeol, ocolind canapeaua din sufragerie, ajungand in bucatarie unde prietenul sau pregatea micul de jun. — De ce esti asa de fericit? Intreba brunetul, zambind discret in coltul gurii. — Ghici ce este astazi! — Ziua ta nu este, a mea nu este si nici a lui Baekhyun asa ca ma dau batut. — Este aniversarea mea si a lui Baekhyun. Spune roscatul zambind dulce. — Oh serios? Siii...ce i-ai luat? — Crezi...crezi ca asta ii va placea? Intreaba Chanyeol scotand o cutiuta mica din buzunar. Era neagra, dintr-un material fin, ca de catifea. — Uau! Ai ganduri serioase sau e doar asa? — Oh nu ! chicotii el zgomotos. Nu sunt pregatit de casatorie inca . Era un inel usor lat, din argint.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— De ce puls? Intreba Sehun analizand inelul. — Pentru ca imi face inima sa bata. Este identic cu al meu. Raspunse Chanyeol purtand un zambet copilaros pe chip. — Ce raspuns. Ce s-a intamplat cu tine? A trecut mult timp de cand nu te-am mai auzit vorbind asa. — Ma simt atat de special Sehun. — Cand va vedeti? — In seara asta, dupa ce o sa ma sune, o sa il chem aici . Te deranjeaza ? — Oh, am uitat ca el lucreaza. Nici gand . Distrati-va ! Spune dand din sprancene . —Nu te uita asa la mine . Nu vom face nimic . —Nu imi spune ca voi nu ati facut nimic de cand sunteti impreuna . Spune Sehun abtinandu-se sa nu rada . —Yaaa! Nu pot grabii lucrurile . —Vrei asta ? —Da! Ma abtin atat de greu cateodata, dar ma gandesc ca ar fi mai bine sa astept pana se va simtii pregatit cu adevarat . —Si daca ti-ar propune asta ai face? —Nu pana nu as fi sigur ca vrea cu adevarat. Nu vreau sa regrete asta Sehun ! —Ce baiat bun . Spune Sehun mangaindu-l pe cap parinteste . Seara se lasase cu pasi repezi, Baekhyun tocmai sustinuse primul sau concert la restaurantul unde era angajat. Isi adora slujba, chiar daca a fost prima zi de lucru. Ajunse acasa in jur de ora 12 noaptea, destul de tarziu fata de ora la care el era obijnuit sa mearga. El era de parere ca somnul este benefic creerului si a unei stari energizante. — Yaa, am uitat sa il sun pe Chanyeol.Sper ca nu doarme. Spune brunetul apelandu-l pe iubitul sau dupa ce se aseaza comod in patul sau. — Alo? Raspunse Chanyeol apelului video a brunetului, adormit. — Aish, iarta-ma iubire. Am uitat sa te sun. — Nu e nimic. Se pare ca nu doar de asta ai uitat. Spune Chanyeol, frecandu-si ochii pentru a putea ramane treaz. — Ce vrei sa spui? Intreba el confuz. — Baekhyun, spune-mi te rog ca ma insel. Spune-mi ca nu ai uitat. — Chanyeol nu inteleg nimic... ce trebuia sa tin minte? — Astazi...ei bine ieri, a fost aniversarea noastra, dar se pare ca doar pentru mine a fost important acest amanunt. Baekhyun se albii la fata. — Oh Doamne, imi atat de rau Chanyeol! — Stii ce ... nu mai conteaza. Cadoul tau este la Luhan. O sa ... o sa vorbim maine dimineata, nu ma simt prea bine. Noapte buna, te iubesc. Si inchise. — Si eu te iubesc... Spuse brunetul fara vlaga. Isi spuse aceste cuvinte importante, fiind intr-o stare nu tocmai potrivita. Se simtea atat de vinovat ca uitase de aniversarea lor. Chanyeol pretuia atat de mult aceste momente. Nu trecuse nici o ora, ca baiatul s-a decis sa ii trimita iubitului sau un mesaj in care sa isi ceara scuze, insa nu stia daca asta il va ajuta cumva.
"Iubire, nu pot dormii stiindu-te suparat pe mine. Stii bine ca as fi tinut minte ceva atat de important pentru mine, insa am fost atat de preocupat de slujba, incat am uitat. Te rog, vorbeste cu mine. "
Vazut la 01:23 am.
"Baekhyun, te rog. Odihneste-te si o sa vorbim maine."
"Voi venii la tine maine dimineata. Asteapta-ma."
Ii trimise, fara a primii un mesaj de confirmare. — Luhan! Trezeste-te, ai adormit pe canapea. — Ce e ? — Am nevoie de tine. Chanyeol a fost aici ieri? — Oh, am crezut ca voi va-ti certat, el parea foarte abatut. A venit in jur de ora 11 seara si a lasat cutiuta aia. Spune aratand spre masuta de cafea. Brunetul se arunca rapid spre cutiuta, apoi o deschise ramanand cu gura usor deschisa.
