Killing Me - chanbaek

CAPITOLUL 2

KILLING ME

Capitolul 2

"TU"

Tristetea este un sentiment pe care, cu siguranta toti l-am trait la un moment dat. Daca nu ai fost trist vreodata de unde stii cand esti fericit? La fel este si iubirea. Daca nu ai suferit niciodata din dragoste de unde stii cand iti vei gasii persoana care te iubeste cu adevarat si te face fericit?

—Totul parea ca se stinge din viata , la fel ca mine.
Spun privind spre geam.
" -Mi-e frica! Sopesc speriat .
-De ce ?  Ma intreba el, sarutandu-mi fata, ce era ascunsa la pieptul sau.
-De tine . Marturisesc  in cele din urma.
-Cum sa iti fie frica de mine Baekhyun ? Ma intreba el amuzandu-se.
-Mi-e frica ca asta sa nu fie doar un vis frumos, din care ma voi trezii in cateva secunde.
-Este cat se poate de real. Sunt aici cu tine.Mereu voi fi! Imi spuse lipindu-si buzele de obrazul meu."

—M-a mintit cu atata nerusinare. Spun punand patura pe mine, privindu-mi geamul in continuare.
—Ai de gand sa stai acolo in fiecare zi ? Nu vei mai face altceva decat sa suferi?
Mi se adreseaza Luhan, asezandu-se pe pat langa mine.
—Da. Asta voi face de acum.
—Nu te inteleg! Lui nu i-a pasat de tine cand a plecat. Te-a lasat singur aici. In timp ce el se distreaza tu stai si ...
Spune, fiind intrerupt de momentul in care privirile noastre se intalnesc, cazandu-mi cateva lacrimi pe obraji.
—Stiam deja aceste detalii.
—Imi pare rau Baekhyun. Nu am vrut sa sune asa.
—Este adevarul nu ai de ce sa iti ceri scuze.

In cateva ore, ploaia se oprise. M-am decis sa ies la o scurta plimbare prin parc pentru a ma descarca .
Defapt cum a inceput totul ?
Ei bine , eram in acelasi parc, acum un an. Ma gandeam ca o plimba intr-o zi ploioasa de toamna cum este astazi nu ar strica . Tocmai picasem un examen important la scoala si credeam ca ziua mea nu poate fi mai rea , insa destinul ca asta sa se intample cu un motiv .
Am mers acasa la cel mai inteligent copil din clasa, pentru a ma pregatii intens pentru urmatorul exament pe care trebuia sa il trec cu brio .
"Oh, esti aici ." Mi-a spus el zambind din pragul usii.
Aveam la dispozitie doua luni pentru a ma pregatii . Care au trecut foarte repede .
"Esti sigur ca ma voi descurca ? " il intreb nesigur pe mine .
"Eu cred in tine . Nu uita ."
Oftez discret apoi imi privesc caietul . Era ultima data cand aveam un motiv sa il vad . Sa ma fi atasat defapt de vorbele lui ? De felul in care imi vorbea ? Sau... eu defapt placeam un baiat ? Nu! Nu din nou ! Nu m-am mutat degeaba. Daca parintii mei vor afla ca orientarile mele sexuale sunt aceleasi ca acum cateva luni, ma vor omora cu adevarat .
Mereu avea vorbele la el, stia cum sa abordeze situatia.
Am decis sa merg sa ii dau vestea cea mare. Tocmai luasem 9,50 in examen . Totul datorita lui . Am gresit . Niciodata nu trebuia sa merg sa ii dau acea veste . Daca nu as fi facut asta, acum ...

—Tu.
Spun oprindu-ma brusc , punandu-mi pauza in ganduri.
—Tu...
Spuse.

Va urma ...