Granița dintre iubire și ură

7

din punctul de vedere al lui Evelyn

Interesul tuturor faţă de mine devenea tot mai incomod în zilele ce urmară.

Unii auziseră că Noah şi cu mine făcuserăm sex în vestiar. Alţii credeau că îl invitasem acolo, în încercarea de a-l seduce. Mai erau câţiva de părere că venise să mă ameninţe după episodul cu Liam.

Indiferent de ce variantă se lipiseră, un lucru era cert: aveam parte de mult mai multe priviri şi auzeam mult mai multe şoapte spuse pe la spatele meu.

— Hei, Eve. Doar ţi-o tragi prin vestiare sau faci şi sex oral? Sarah Jones, regina fetelor rele strigă din spatele meu, în timp ce mă îndreptam spre sala unde ţineam ora de matematică.

Dronele ei râdeau împreună cu ea.

M-am răsucit ca să fiu faţă în faţă cu ele şi am spus ţinând mâna pe inimă:

— Şi să vă iau vouă pâinea de la gură?

Am zăbovit ca să savurez feţele lor perplexe, înainte să mă răsucesc pe călcâie şi să o iau din loc spre sala de clasă.

Dispărând după colţ, mă amuzam la ecoul invectivelor pe care ea şi grupul ei mi le adresau. Mi s-a mai spus ticăloasă şi până atunci şi nu m-a durut cum mă durea faptul că de data aceasta mi se spunea târâtură. Să fii o ticăloasă ar putea fi o tehnică de supravieţuire. Eşti respectată. Însă nu e nimic onorabil în faptul că oamenii te cred o târâtură.

  Nu credeam ca Noah să fi primit vreo pedeapsă pentru că fuseseprins în vestiarul fetelor, deoarece îl vedeam la şcoală în fiecare zi.Nu se uita la mine şi nu părea să-l intereseze că eram pe acolo, deşiaveam chiar şi un curs împreună.

 Aveam suficiente credite la  franceză şi am putut să mă transfer de la un curs de calculatoare dedupă-masă la un curs de Teme în cinematografie şi literatură, fărăsă ştiu că şi el mergea la acelaşi curs. Opţionalul urma să fie un curslejer, cu vizionare de filme şi multă lectură.  

— Eve, ai un pix în plus, pe care l-aş putea împrumuta? întrebăWilliam, în timp ce ne aşezam la cursul de Teme. 

Din fericire, el continua să se poarte prieteneşte şi respectuos lacursurile de franceză, în ciuda bârfelor, iar eu eram fericită căcineva îmi mai distrăgea atenţia de la Noah.

 — Ăăă, am întins mâna în geanta poştaş şi am început să caut.Cred că da. Poftim! 

William mă răsplăti cu un zâmbet strălucitor, care îi scotea înevidenţă părul blond închis şi ochii verzi. Degetele ni se atinseră, iareu m-am retras repede, scăpând pixul pe jos, înainte ca el să îlapuce.Nu ştiu de ce mă ferisem atât de repede, dar simţisem privirealui Noah trecând fugară pe spatele meu. 

— Stai liniştită, l-am luat eu.Mă opri înainte ca eu să mă aplec şi să îl ridic.

 — Totuşi, nu mă lăsa să plec cu el la sfârşitul orei. 

—Păstrează-l, am spus fluturându-mi mâna prin aer. Am destule.Oricum eu scriu mai mult cu creionul. E o necesitate, mai ales lacursurile mele de ştiinţe şi de matematică. Mai ales că vorbimdespre mine... multe ştersături! 

Încercam să fiu modestă, dar totul ieşi ca o diaree verbală. 

— Ah, da. Uitasem că te interesează chestiile astea. 

  Probabil că nu uitase. Mai mult ca sigur habar nu avusese. Nărileîncepură să îmi freamete când mi-am reamintit tot răul făcut deNoah. El fusese motivul pentru care niciun băiat nu fusese vreodatăinteresat de mine.