Granița dintre iubire și ură

10

din punctul de vedere al lui Evelyn

  — Ce Dumne... am început să tremur din toate încheieturile.

 Erauvibraţiile sau doar tremuram eu? 

Am ieşit de-a buşilea de sub pături, am înhăţat bâta de baseballde sub pat şi am fugit din cameră. Nu aveam de gând să cobor pescări, deşi fusesem suficient de bătută în cap să las pistolul acolo.Trebuia doar să trag cu ochiul peste balustradă ca să văd dacă într-adevăram auzit pe cineva intrând în casa mea.

 Corpul mea reacţionă imediat la imaginea lui Noah fără tricou,care, pe după colţ, intră în hol şi se repezi pe scări.

 Se vedea că erasupărat şi gata să omoare pe cineva după cum urca scările, câtedouă o dată. M-am întors ca fulgerul în camera mea, lăsând să-miscape un scâncet în timp ce pornisem spre uşile de la glasvand înîncercarea mea de a scăpa. 

Nu ştiam care era planul lui Noah saudacă ar fi trebuit să-mi fie frică, dar îmi era. 

Tocmai intrase cu forţaîn casa mea, iar asta mă scotea din minţi. 

— Oh nu, nu vei face asta!Noah intră glonţ la mine în cameră, iar mânerul se lovi deperete, probabil lăsând urme.  

  Sub niciun chip nu mai puteam să mă fac la timp nevăzută prinuşile ferestrei.

 M-am întors ca să îl înfrunt faţă în faţă, ridicândbâta de baseball. Noah o smuci din mâinile mele înainte măcar ca eusă mă pregătesc să lovesc.

 — Ieşi de aici! Ai înnebunit?Încercam să trec pe lângă el ca să ajung la uşa dormitorului, darse puse în faţa mea. 

Judecând după ce puteam citi pe faţa lui, eramsurprinsă că nu mă strangulase încă. Eram sigură însă că, în curând,va scoate lavă pe nări. 

— Mi-ai tăiat curentul electric în casă! 

Vedeam cum îi fremătau nările, aşa cum se apropiase la câţivacentimetri de faţa mea şi se uita de sus la mine. 

— Dovedeşte acest lucru!

 În pieptul meu se dansa step. 

 Îşi lăsă capul într-o parte, strângând din buze periculos. 

 Cum ai intrat aici? Chem poliţia!Din nou, am spus în gând.

 Nu că fuseseră de mare folos maidevreme când îi chemasem în legătură cu zgomotul. Poate apardacă sunt omorâtă? 

— Am cheie.Fiecare cuvânt era rostit încet şi ameninţător. 

— Cum de ai tu cheia de la casa mea?Nu eram sigură că mai puteam chema poliţia dacă el avea cheie. 

— Ai fost plecată cu tatăl tău în Europa toată vara, spuse pufăind.Cine crezi că v-a luat corespondenţa? 

Noah ne-a luat corespondenţa? Îmi venea să râd. Ironia căfăcuse ceva atât de obişnuit îmi linişti un pic bătăile inimii. 

— Tatăl tău are încredere în mine, continuă el. Nu ar trebui.  

  Fălcile mi se încleştară. Tata şi bunica nu ştiau foarte multedespre relaţia mea cu Jared. Dacă ar fi ştiut cât de mult sedeteriorase, ar fi vorbit cu mama lui. Nu eram o persoană care să sevăicărească şi nici nu voiam să fiu salvată. Mă durea că Noah sepurta frumos cu tata şi monstruos cu mine. 

— Ieşi, am aruncat eu printre dinţi.Înaintă spre mine până când m-am trezit cu spatele lipit defereastră. 

 — Eşti o ticăloasă băgăcioasă, Evelyn. Ţine-ţi fundul afurisit pepartea ta de gard.