Granița dintre iubire și ură

20

din punctul de vedere al lui Evelyn

  William cu mine şi cu toţi care eram acolo îi făcurăm loc lui Noah sătragă maşina pe pistă. 

Zoe veni şi ea să stea lângă noi, dar, dintr-unoarecare motiv, nu mă puteam uita la ea.Când Noah se urcă în maşină şi porni motorul, fetele din jurulnostru începură să salte şi să ţipe strident. 

Tură motorul de câteva ori ca să-i înnebunească pe ceide acolo, cu un zâmbet ghiduş jucându-i pe faţă.Trase maşina, Boss 302, pe pistă şi atunci mi-am dat seama căvoiam să plec. 

Noah şi cu mine visaserăm să venim împreună lacurse, iar eu eram acum pe dinafară, printre spectatori. Trăiaaceastă experienţă fără mine, iar eu uram faptul că fusesem lăsatăpe dinafară.Roman veni şi el la linia de start cu vehiculul său.

 Chiar dacă maşina lui din 2002 era considerată o vechitură încomparaţie cu a lui Noah, avea şanse mari să câştige.

 Toateîmbunătăţirile făcute de Roman la sistemul tehnic şi opţiunileadăugate făceau din vehicul o maşină formidabilă. 

Din păcate însă,Derek Roman nu se baza doar pe talentele sale de mecanic ca săcâştige cursa. Multe fuseseră rănile şi daunele pe vremea cândconcura el în liceu. 

— Foarte bine! anunţă maestrul de ceremonii. Eliberaţi pistapentru marele eveniment al serii. 

După cum îmi spusese Zoe, Loop organiza doar câteva curse pesăptămână în timpul şcolii, pentru că elevii se întorceau la şcoală,aşa că seara aceea era una lejeră, doar cu două curse. 

Muzica din maşina lui Noah umplu atmosfera şi l-am văzutluând ceva din mână pe care îl agăţă la oglinda retrovizoare. Nu mi-amdat seama ce era, observasem doar că era ceva voluminos, carearăta ca un colier. 

Aceeaşi fată care dăduse startul întrecerii dintre James şi Liamveni din nou şi se aşeză în faţa maşinilor, unduindu-şi formele înlumina farurilor  

  Mirosul de benzină şi de cauciucuri se răspândi în aer, iartumultul motoarelor mă străbătu din cap până-n picioare.

Noah privea drept înainte, cu faţa ca de piatră, aşteptând semnalul depornire. 

— Pe locuri, strigă micuţa domnişoară Uitaţi-vă la mine. 

— Gata, motoarele bubuiră.

 — Start!   

  Braţele îi căzură brusc pe lângă corp, iar maşinile trecură înzbor pe lângă ea, ridicând pietrele şi praful în urma lor. 

M-am repezit ca o săgeată pe pistă împreună cu marea deoameni ca să privim în urma lor, de data aceasta mai multîngrijorată decât entuziasmată.Deşi nu îmi plăcea deloc să recunosc acest lucru, îmi făceamgriji. 

Roman putea face ceva dubios şi l-ar fi putut răni pe Noah. 

Indiferent de ce se întâmplase între noi, nu voiam să păţească ceva.Stopurile maşinilor se făceau tot mai mici pe măsură ce seapropiau de prima curbă. Nu erau decât patru ture şi cursa avea săia sfârşit. Curbele erau strânse şi, din acest motiv, un pilot de cursear fi fost mai potrivit pentru Loop. Pista era mică, maşinile eraumari, iar curbele erau afurisite.

 Prin urmare, nicio maşină nu aveavoie să parcheze în perimetrul curbelor.Noah prefera calea unui prost, încetinind ca să intre în curbădupă Roman, în timp ce acesta mânca pământul. 

Roman ori câştigă,ori îl omoară şi pe Noah şi pe el. Amândouă maşinile derapară încurbă, trimiţând un nor de praf în atmosferă, spre deliciulprivitorilor care începură să strige neobosiţi.