Granița dintre iubire și ură

13

din punctul de vedere al lui Evelyn

După ce am stat în maşină mai multe minute decât mi-ar plăcea să recunosc, m-am liniştit suficient cât să fiu în stare să conduc. Tot drumul până am ajuns acasă, unde am început să mă plimb furioasă pe verandă, purtasem în minte diferite versiuni de conversaţii cu Zoe alternate cu monologuri adresate lui Noah, împreună cu toate expresiile obscene favorite. Cu cât vorbeam mai mult cu mine, cu atât eram mai nervoasă. Ţipatul, plânsul, zdrobitul cu picioarele a unei folii cu bule, toate păreau la ora aceea idei plauzibile.

Ce fusese în capul ei? Chiar dacă Noah încercase să o vrăjească, merita să o rănească pe prietena ei cea mai bună?

Bănuiam acum care fusese strategia lui Noah. Încercase să o întoarcă pe prietena mea cea mai bună împotriva mea. La rândul ei, Zoe ştia foarte bine ce îmi făcuse Noah, dar el reuşise să o influenţeze. O pusese faţă în faţă cu faptul că iubitul ei o înşela, apoi imediat a intervenit ca să culeagă roadele. Cum altfel ar fi putut fi ea atât de neroadă.

Trebuia să afle că Noah o folosea. Dar cum dracu să-i spun aşa ceva?

  Ca să nu fac o prostie, îmi găsisem de lucru prin casă: mi-amterminat tema la algebră, am citit pentru administraţie publică şiam curăţat frigiderul şi dulapurile de mâncare expirată.

 După ce măextenuasem cu suficiente sarcini casnice cât să nu mai vorbesc cumine însămi, am urcat la etaj ca să fac o baie. 

Cam la o oră după ce ieşisem din baie, motorul de la motocicletalui Noah răsună pe strada noastră.

 Am sărit din pat ca să spionez dela fereastră. Observând că ceasul arăta miezul nopţii, am făcutrepede un calcul şi am descoperit că trecuseră trei ore de când îlvăzusem cu Zoe. 

Trei ore nenorocite!

 Ce au făcut atâta timp!

 El ajunse acasă singur.

 Măcar atât.

 În timp ce parca pe aleea din faţa casei, am observat farurileunui alt autovehicul care se opri brusc în faţa casei lui.

 Noah sări depe motocicletă, îşi scoase casca, dar o ţinea în mână. Alergă petrotuar spre cei din maşină. 

Şoferul şi pasagerul din dreaptacoborâseră deja şi se apropiară de Noah, porniţi pe bătaie. 

Ce e asta? 

Ce se întâmplă? 

Noah îi domina atât în înălţime cât şi în constituţie. Era înalt decând avea paisprezece ani, iar acum depăşea 1,82 metri. După câtde furios se îndreptă spre ei, era clar că tipii aceia nu îi erauprieteni.Am deschis uşile de la fereastră ca să văd mai bine. 

Noah agitacasca în aer, între ei, în timp ce ceilalţi doi strigau şi încercau săajungă lângă el. Am prins cuvinte ca Să te ia dracu şi Hai s-o lăsămbaltă. 

Urlau şi se răsteau unii la alţii încontinuu şi deranjant. 

Dintr-odată abia mai puteam respira. 

Cearta lor părea să scapede sub control.

 Ar trebui să chem poliţia?   

  Indiferent cât de mult cei doi îi invadau spaţiul, Noah nu seretrăgea. Cu toate acestea, nu era în avantaj. La naiba, Noah. Pleacăodată de acolo.  

  Unul dintre bărbaţi îl împinse, iar eu am tresărit.

 Noah areacţionat agresiv şi se împinse în el cu tot corpul până când tipul funevoit să se retragă.