Granița dintre iubire și ură

18

din punctul de vedere al lui Evelyn

—Eve! M-am răsucit brusc pe călcâie, năucită de neaşteptatadeşteptare din propria sărbătorire şi am dat de privireaîntrebătoare a bunicii mele. 

Hopa. Oare de când stătea acolo?Am alergat spre raftul unde era Ipodul şi am oprit televizorul.

— Scuze. Îmi recuperam magnetismul, am zâmbit cu sfială.După un antrenament la care aş mai fi putut alerga o oră, m-amîntors acasă cu suficientă energie cât să dau şi altora. Mi se ridicaseo piatră de pe suflet şi simţeam că trebuie să sărbătoresc.Am decis să-mi pun temele în cui, atâta vreme cât nu aveamniciun termen limită săptămâna aceea, şi să fac o gaură adâncă încovor cu nişte mişcări de dans îngrozitoare. 

— Ţi-ai lăsat telefonul jos şi a sunat Zoe.Îmi aruncă telefonul mobil şi eu l-am prins. 

—Şi e aproape şapte. Eşti gata să mergem să mâncăm?Bunica îşi flutură mâna spre uşă.

 — Categoric.Am înhăţat puloverul şi converșii negri. Mă schimbasem deja înblugi şi în tricou după ce am ajuns acasă de la antrenament şi m-amspălat. 

De când cu escapada lui Noah în vestiarul fetelor preferamsă fac duş acasă. 

— Cobor într-un minut. Vreau să o sun înapoi pe Zoe.

  Bunica dădu din cap şi ieşi din cameră. 

Faptul că trebuia să-i cer iertare lui Zoe îmi întorcea stomaculpe dos. 

Ea era cea care se întâlnea cu cel care se purtase urât cumine şi mă durea că putea să închidă ochii la asta. Totodată îmidădusem seama că şi ea şi Noah se foloseau unul de celălalt. 

Indiferent ce era acum între ei avea să se sfârşească în timp,probabil mai devreme decât mai târziu. Cel puţin, atâta timp cât eanu se hotărăşte să se alieze cu el şi să mă trateze ca pe un nimic, cazîn care am decis să nu îi dau satisfacţie. 

— Salut, am întâmpinat-o timid la telefon.

 — Salut, răspunse scurt.Am inspirat adânc, după care am oftat.

 — Aşadar, sper să obţin curând jetonul cu Ieşi din închisoare câtmai curând. Îmi pare rău că am spus ce am spus azi.Rămăsese tăcută câteva clipe, timp în care eu, agitată, măsurămla picior camera încoace şi-ncolo.

— Te-ai purtat ca o idioată, îngăimă ea. 

Îmi veni să râd. Măcar vorbea cu mine. 

— Ştiu. Nu mai am nimic de împărţit cu el. Dacă el este ceea cevrei tu, mă pot maturiza şi să trec peste acest lucru. 

— Scuzele sunt acceptate.I-am simţit zâmbetul în voce. 

— Bine. Ne vedem mâine. Acum plec cu bunica să mâncăm înoraş.Oricum, o auzisem şi pe mama ei în fundal strigând-o. 

— Să te distrezi. Şi te iubesc, Eve, spuse pe un ton dulce.

 — Şi eu te iubesc. Ne vedem mai târziu.  

  Am închis şi deja mă simţeam mai bine. Slavă Domnului că seterminase. Acum, dacă eram norocoasă, nu trebuia decât să fac faţăunui număr minim de întâlniri cu Noah. 

Dacă eram cu adevăratghinionistă, el urma să transforme toate întâlnirile dintre el şi Zoe în întâlniri în trei. 

În plus, încă simţeam nevoia să îi trag o palmă prietenei mele.Dar măcar dădusem frâu liber furiei şi amărăciunii legate de Noah.Dacă ea avea de gând să aibă cu el o relaţie de refacere, era treabaei.