Astăzi este o zi foarte importantă pentru mine: sa aflu dacă voi fi sau nu admisă in aceeași facultate în care este și iubitul meu. Asta am făcut toată vara asta: am învățat pana mi-am tocit și proprii creieri ca sa intru în aceasta facultate. Mai e puțin. Încă cinci minute și voi putea afla rezultatele. Deschid repede laptop-ul și intru pe site. După mii și mii de alte nume mă găsesc dar nu eram in lista cu cei admiși ci scria ca voi fi sunată în curând ca sa aflu la ce facultate voi fi repartizată. Eram sigură ca voi reuși dar până la urmă tot ce am învățat a fost în zadar. Toată după-amiaza m-am gândit la o grămadă de soluții pentru a mai avea o șansă sa fiu una dintre cei admiși dar cu toate gândurile mele trecând una după alta văd ca telefonul îmi sună. Tot ce speram este ca Jisung sa fie ocupat și sa nu fie cel care mă sună. Mă duc să văd cine este și văd ca mă sună un număr necunoscut:
-Alo?
-Bună ziua! Tu ești Park Jia?
-Bună ziua! Eu sunt. Dar cine sunteți dumneavoastră?
-Sunt secretara de la facultatea la care ai dat admiterea dar ai picat. Te-am sunat ca sa îți spun unde ai ajuns sa fi repartizată.
-A..
-Dar trebuie sa te anunț ca facultatea aceea nu se află aici ci in Seul.
-Ce..?!
-Acea facultate este singura la care au rămas locuri libere. Dar ai un noroc foarte mare fiindcă aceea este una foarte greu de intrat la ea:Universitatea Hanyang.
-Scuzați-mă dar nu puteți sa mă repartizați altundeva decât până în Seul?
-Ai dreptate. Este destul de departe de aici dar nu am legătura cu repartizarea ta în întregime. Măcar să-i mulțumești lui Dumnezeu ca ai intrat într-o universitate prestigioasa cu nota pe care ai obținut-o!
-Va mulțumesc ca m-ați sunat atât de repede! Sa aveți o zi bună!
-Și tu la fel!
Nu aveam nimic împotriva sa merg până in Seul cât timp Jisung va accepta asta. Dar îmi era teamă că mă pot revedea cu acel băiat care mi-a distrus fiecare părticică din viață și m-a făcut să fac acele lucruri groaznice acum câțiva ani.
