[Perspectiva Kristin]
Hyunjin dintr-o dată se ridică din banca în care stătea și îmi spune:
-Ce vrei să spui, Kris? De ce te-aș uita? Chiar pe tine? zise el
-Ah?! De ce te prefaci atâta? spun eu răspicat la el dar dintr-o dată se ridică din bancă iubițica lui și spune:
-Ce ai cu el? Nu ți-a făcut nimic!
-Știi prea bine și tu și te dai nevinovată că de parcă nu l-ai văzut cât mă privea în oră, așa că mai bine stai în banca ta acolo și să taci! Nu te băga în treaba noastră! zic eu vrând să termin conversația cu Hyunjin dar, aia se bagă între noi și spune iar:
-Deabea l-ai cunoscut și te dai la el. Ce scârbă poți fi!
-Ce mult îmi place să văd numai proaste ca tine! Tu zici că îl știi de ani de zile dar, nu îl știi deloc ca mine. Știi ce? Nu mai vreau să îmi mai bat capul cu unii ca voi! Dacă tu Hyunjin numai vrei să accepți adevărul în fața tuturor oricum nu mai am chef de tine! Mare chestie că mai putut cunoaște! Ai grijă să nu te mai îmbeți iar și să te plângi la mine la telefon! zic eu pentru ultima oară și ies din clasă. Hyunjin nici nu mai stă lângă iubită-sa că încearcă imediat să mă oprească trăgându-mă de mână dar, eu îi dau mâna la o parte. Ce bine că nu era nimeni în clasa că dacă era mă făceam de râs cu ăștia.
O sun pe maică-mea să mă învoiască azi de la ore că nu am chef să mai văd niște proști ca aceștia care sunt în aceeași clasă cu mine. Nu mă duc acasă că iară o apucă pe mătuși-mea să îmi programeze noi ședințe foto pentru nu știu ce căcaturi de reclame. Așa că mă duc în parc. Da, știu. În parc fiindcă nimeni nu prea mai vine pe acolo și am nevoie și eu de puțin timp singură fără Hyunjin sau fufa aia de Jia în zona mea fiindcă ei nu mă pot înțelege cu adevărat. Adică serios doar o oră cu ei deja m-a înnebunit și mă gândesc că trebuie să îmi petrec toți anii ăștia cu ei că maică-mea vrea să mă integreze în societate, vai! Ajung în parc și văd pe cineva stând deja pe o bancă de acolo. Era un băiat. Îmi distrăgea foarte mult atenția parcă eu vâzandu-l acum mult timp pe undeva. Mă uit la fața lui mă mir că era plină de lacrimi că el părea a fi o fire mai întunecată, adică nici chiar atât de sensibilă. Îl aud spunând ceva printre lacrimile alea:
-Ce a putut vedea la prostul ăla de Hyunjin?
Se pare că vorbim de același prost. Deci sigur el ar trebui să fie Changbin. Am auzit niște vorbe despre el că era exact ca mine. Mă refer că umbla cu oricine nepăsându-i de alea într-un final dar, de când a întâlnit-o pe proasta de Jia s-a oprit din a făcea de-astea. Păi eu am fost în aceași clasă cu el când eram la școală dar, el sigur nu m-ar mai știi. Mare chestie că l-am putut recunoaște eu pe el. Înainte era foarte diferit. A fost șeful clasei, primul la învățătura mereu, fiind introvertit mereu era cam speriat de toată lumea de aceea nu am putut să fiu în contact cu el foarte mult timp dar, în ultimul an de școala mai exact în a 8 a eu vorbeam numai cu el și îi spuneam numai prostii din viața mea dar, tot el continua să mă asculte. Defapt în a 8 a a fost cea mai grea perioadă din viața mea părinții mei bătându-se pe custodia mea până chiar am ajuns majoră dar, atunci deja eram pe picioarele mele. Păi nu chiar de când eram mică mai mult am stat cu mătuși-mea care încă continuă să mă folosească pentru a face bani din cariera mea de modeling dar, mie nu prea îmi pasă fiindcă altceva nu prea am ce să fac în viața asta decât să continui în ce fac mereu. Să mă distrez dar, într-un fel când am fost cu Hyunjin am fost fericita dar, când m-am despărțit nu prea mi-a pasat de el dar, am înțeles că s-a schimbat foarte mult de atunci, mie acum nepăsându-mi de asta ci mai mult din a-mi face popularitatea mai mare pe paginile de socializare mai ales.
Într-un fel mi se face milă de Changbin așa că mă aproprii de el și îl întreb:
-Ești bine?
Dintr-o dată se uită la mine puțin și își șterge lacrimile imediat. Se mai uită odată la mine dar, acum privindu-mă în ochii cu o privire total diferită dar, își schimbă privirea când se uită și mai bine la mine cred că dându-și seama cine sunt defapt.
-Kristin?! Ce cauți aici?
-Eu ar trebui să te întreb ce cauți aici! Adică sunt în aceași clasă cu tine acum și tu ești în parc plângându-te că Hyunjin, prostul ăla, e mai șmecher! Nu e. Doar că proștii trag la proști.
-La ce te referi?
-Mă refer că tu ai mai multe șanse să ajungi cu Jia decât el dar vei avea nevoie de mine. Te voi ajuta fiindcă și tu mi-ai fost alături când am avut nevoie de cineva.
-Dar cum m-ai ajuta?
-Ăla e în limbă cu mine. Fata aia, iar va plânge în colț fiindcă, iar a fost înșelată, iar tu o vei salva, cavalerule, dăă.
-Dar crezi că-
-Totul va funcționa? Da. Te asigur. Dar va fi trist ceva: (spun încet) că tu nu vei simți nimic pentru mine niciodată.
-Ce ai zis?
-Nimic. Hai odată să ne mai plimbam!
-Păi nu mergem la facultate?
-Măi! Tocilarule și tu ești prost? Ai lipsit deja deci ai lipsit și așa să rămână! Mai multe absențe sunt la fel ca și celelalte..pentru tine fiindcă eu sunt învoită azi.
-Învoită în prima zi? Ha
-Păi știi fata aia mă cam enervează și în stilul ăsta nici mâine nu voi veni dar, pentru tine voi veni până la urmă ca să te ajut.
