-Scuzați-mă ca am întârziat dar, am pierdut autobuzul și-
-Lasă scuzele că e prima zi și treci în banca aceea cât mai repede!
Vine înspre mine privindu-mă cu rânjetul ăla al lui și se așează imediat lângă mine.
-Deci unde am rămas..Prezintă-te tu băiete că tot se vede că te dai mai șmecher decât toți întârziînd! Ai noroc ca e prima oră că atunci imediat te duceam la director și te dădea afară din facultate!
Profesoara tot ce l-a mai certat pe Hyunjin dar el tot nu îi păsa, se vede că nu s-a schimbat deloc. Mă simțeam într-o dramă cu liceeni văzându-le pe fetele din față holbându-se la el de parcă era vreun zeu și deja îmi imaginam că fetele astea în mai puțin de 2 săptămâni o să treacă toate pe la el acasă. Așa era și în liceu: toate fetele din școală îl avuse ca 'iubit' și băieții îi purtau mereu pică. Nici nu înțeleg ce a văzut la mine atunci sau mai bine zis de ce m-a folosit tot timpul ăla. Pentru ce? Poate a fost doar jocul lui dar, până la urmă tot a durat 2 ani nu îl pot uita atât de ușor. Prima dată l-am văzut ca perfecțiunea întruchipată dar, a fost prea târziu când am aflat cum este cu adevărat.
Aveam și planuri cu el dar toți ani aceea parcă s-au dus într-o clipă. Acum mă intreb ce joc mai plănuiește de m-a căutat atât de mult.
-Numele meu este Hyunjin. Să știți ca îmi pare rău și promit că nu o să mai fac asta vreodată!
-Să sperăm! Văd că nu ai multe lucruri de spus despre tine!
Îl mai ceartă ce îl ceartă și vine înspre mine și mă pune să mă prezint.
-Numele meu este Jia. Am locuit în Los Angeles până acum dar, am venit în Seul fiindcă am vrut să urmez o facultate mai bună decât cele din America. Sper ca în anii ăștia vom putea deveni toți ca o familie. Mulțumesc!
-Uite aici un elev model! Aveți de învățat de la ea! Hyunjin că tot repeți iar facultatea și trebuie sa te văd din nou măcar să văd că stii ceva prezentându-i fetei acesteia locul acesta!
-Dar nu este nevoie-
-Măcar atât pot să fac și eu nu? Cum să nu o ajut până la urmă vom fi colegi toți anii ăștia!
-Așa Hyunjin! Bravo! Măcar la materia asta să te trec și eu!
Se sună clopoțelul imediat după și profesoara le dă celorlalți copii drumu' să plece doar pe mine și pe Hyunjin ne lasă ca să-mi prezinte el faculatatea. Suntem pe hol și el dintr-o dată se apropie din ce în ce mai mult de mine și mă trântește de un perete.
-E bine să crezi că de data asta vei putea pleca de lângă mine ca data trecută dar acum nu vei mai scapa!
