(După ceva timp)
[Perspectivă narator]
Totul acum s-a schimbat. În sfârșit totul pare mai echilibrat tot dacă s-au mai întâmplat multe chestii de când Jia a dispărut din viața acestor personaje. Chan s-a mutat împreună cu familia lui din nou în Seul ,precum știți, iar, sora lui, Hannah este acum în aceași facultate cu ceilalți. De când i-a apărut lui Felix în cale, lui i s-a schimbat tristețea pe care o avea acum ceva timp într-o fericire maximă simțind multe sentimente de iubire pentru Hannah dar, ea doar pare să îl folosească. Yun Hee pare neinteresată de tot ce se întâmplă doar își vede de propria viață fiind în continuare împreună cu Lee Know.
Astăzi nu se fac ore din cauză că vin iar sărbătorile și în această facultate de fiecare dată când se aproprie de vacanța se organizează diferite activități. Însă astăzi doamna director a spus să îi lase în toate cele 7 ore de studiu pe studenți să comunice între ei și să se desfășurare în tot ce vor ei să facă.
Yun Hee a rămas singură în clasă cu Lee Know, Felix e singur în cantină iar, majoritatea celorlalți studenți se află pe hol ori afară. Kristin își petrece puțin timp împreună cu fratele ei pe coridorul facultății.
-Jungkook, ai fost destul de ocupat cu activitățile din trupă în ultimul timp de nici nu te-am mai văzut pe aici. spuse Kristin.
-Da dar, acum le-am terminat ca să pot să îmi petrec puțin timp și eu cu surioara mea. zise el.
Au mai vorbit ce au mai vorbit de lucrurile pe care le-au mai făcut până astăzi printre activitățile lor care le ocupă din majoritatea timpului dar, le strică Hannah toată fericirea apărând ea în fața lor.
-Ce mai faci Jungkook? zise Hannah
-Nu vezi că sunt ocupat?!
-Nu. Nu vede e prea proasta că să își dea seama! spune Kristin dar, Hannah nu o bagă mult în seama fiindcă dacă s-ar fi răstit la ea tot planul ei de a fi cu Jungkook s-ar încheia așa că continuă să schimbe subiectul până când o dă pe Kristin din cale și se aproprie mai mult spre Jungkook.
-Nu vrei să...
-Nu! Nu vreau! Du-te la australianul tău! Nu am timp să îți mai ascult bazaconiile! spuse Jungkook și o lăsă în drum plecând cu Kristin spre alt loc unde nu i-ar găsi, pe aproape făcând-o chiar și să plângă pe Hannah dar, ea încă sperând că o să fie cândva băgată în seama de fratele Kristinei.
Dacă ar fi văzut Felix toată scena aia poate s-ar fi despărți de Hannah dar, Felix ,precum v-am spus, e singur în cantină așteptând să vină și iubită-sa dar, nu veni ea așa că încearca să o caute, prima dată ducându-se în sala de sport fiindcă acolo de-obicei se întâlnesc ei amândoi dar, în loc să o găsească pe ea, îi zări defapt pe Olivia, sora lui sărutandu-se cu Changbin, fost prieten al lui care deveni dușman acum ceva timp din cauza unei întâmplări prea minore, poate chiar neimportantă în momentul ăsta.
-Ce faceți aici? întreabă Felix urlând într-un hal de nedescris.
Sora lui mai avea puțin și voia să îi ascundă totul spunând că nu e ceea ce pare dar, i-a luat-o iubitul ei înainte spunând:
-Nu se vede?
Acum Felix nu a vrut să spună nimic decât fiindcă era plin de furie a început să îl bată pe Changbin. O fi Changbin pitic dar nu se lasă mai prejos. El îl bate pe Felix de mai are puțin să îl facă să cadă pe jos. S-a lăsat cu ceva sânge, chiar mult dar, a avut Felix noroc că Olivia a reușit sâ îi oprească chemând un profesor că mai avea puțin și el putea să leșine pe acolo.
Hyunjin tot după atâta timp încă rămâne tăcut și continuă în a nu se apropria sau a începe o conversație cu prietenii lui vechi. Era afară și se juca baschet rămânând singur nimeni chiar nebăgându-l în seamă deoarece îi scăzuse de mult timp popularitatea. Se făcuse pe aproape seară, toți pe aproape plecară îndreptându-se spre case doar Hyunjin rămâne pe o bancă afară privind cerul.
I.N și cu Kristin se îndreptau spre casă dar dintr-o dată Kristin se oprește spunându-i lui I.N:
-Poți merge înaintea mea că am ceva de făcut.
-Bine!
Kristin se îndreaptă acum spre locul unde a rămas Hyunjin deoarece a înțeles că el a trecut prin prea multe și are nevoie de cineva care să îl ajute să își revină la normal cum era și înainte.
-Hyunjin! strigă Kristin făcându-l pe el să rămână puțin șocat fiindcă nimeni nu a mai vorbit cu el de mult timp dar, cumva acum apărându-i și un zâmbet pe buze.
-Nu pleci acasă acum? o întrebă el pe ea
-Asta ar fi trebuit eu să te întreb! spuse Kristin într-un mod drăguț apucându-i pe amândoi un râs de mai aveau puțin și scula la ora aia pe toată Coreea din somn.
-De ce ai venit aici? întrebă Hyunjin.
-Știu că poate am venit prea târziu dar, măcar am venit acum decât chiar și mai târziu. Eu vreau să vorbesc cu tine ca să te poți întoarce în a fi tu cel vechi.
-Dar..
-Știu că poate părea imposibil din cauza întâmplărilor astea așa zis bruște din viața ta dar, măcar vreau să știi ca noi suntem mereu aici lângă tine, când ai nevoie de noi ne poți cere ajutorul.
-De ce mă ajuți atâta?
-Nu am uitat că cândva ți-am făcut rău și niciodată nu am apucat să simt aceleași sentimente pe care tu le aveai tu pentru mine și încă după atât timp ai continuat să vorbești cu mine așa că de data asta când ai nevoie de cineva ca să te ajute, măcar să pot fiu eu acea cineva. spuse Kristin având chiar mai multe chestii de spus dar, Hyunjin deja știind ce avea ea de spus și acum mulțumindu-i de ajutorul printr-o îmbrățișare.
-Mulțumesc! Nu voi uita niciodată că m-ai ajutat acum! Poate mai am nevoie de puțin timp și o voi uita...
-Știu că poți, Hyunjin! Te vom ajuta să găsești pe cineva care să te iubească când va veni timpul potrivit.
