(După o lună)
[Perspectiva Yun Hee]
A trecut o săptămână de când eu cu Felix, Changbin și Seungmin ne-am prezentat la instanță ca martori pentru cazul uciderii lui Eunae. Totul a decurs cum trebuia datorită mamei lui Jisung. Ne-a ajutat foarte mult și sigur îi vom rămâne datori. Astăzi este o zi foarte specială: ziua de naștere a lui Jia. Noi vrem să îi facem o surpriză ei, ea neștiind că azi Hyunjin va fi eliberat din închisoare. Sperăm că totul va funcționa ca la carte deoarece noi totuși zilele trecute nici nu ne-am apropriat de ea chiar atunci când ea avea nevoie de cineva alături.
Am ajuns la facultate toți împreună cu Hyunjin. O vedem pe Jia îndreptându-se spre clasă iar, noi îi spunem lui Hyunjin să meargă repede după ea.
[Perspectiva Jia]
Nu mai am chef de nimic. De când Hyunjin nu mai este pe aici totul a devenit din ce în ce mai plictisitor, mai ales trist. Mai bine îl vedeam împreună cu Eunae decât să îl văd acum din cauza mea închis acolo. Măcar dacă cineva ar fi stat să vorbească cu mine, măcar să mă întrebe cum mă simt poate acum m-as simți mai bine. Defapt asta s-a întâmplat ieri când mă îndreptam spre cantină. Changbin m-a oprit și-a a vrut să discute cu mine.
(Ieri)
-Hei! Jia!
-Ce vrei, piticanie?
-Nu am venit de data asta sa râd de tine.. stai calmă. Am venit să discutăm.
-Despre ce? Cum nu mai am prieteni sau..-
-Nu despre asta! Tu nu ai ce să mai zici sau ce? Logic că mă ai pe mine!
-De când? Tu? Piticanie, ai devenit și tu amuzant. De când mi-ai spus că îți place rozul nu am mai râs de mai bine de o lună..-
Voiam să-i mai zic ceva dar, dintr-o dată ăla mă îmbrățisează prea strâns tot dacă eu încerc să-l dau la o parte nu reușesc nimic într-un final.
-Știi că îmi pare rău de tine! Ai suferit prea multe! Oi fi eu piticanie dar am creier să înțeleg unele chestii! Știu că te simți singură. E normal!
-Dar..-
-Nici un dar! Nu te-ai gândit vreodată că dacă se va reîntoarce Hyunjin într-un final ve-ți trai clipe fericite dar de scurtă durată fiindcă iar el va face aceasi greșeală știind ce face?!
Mă lasă să scap din brațele lui și dintr-o dată îmi spune:
-Să stii.. că dacă vei avea nevoie de mine cândva îți voi fi alături pentru totdeauna și nu te voi lăsa ca niciunul dintre ei fiindcă știu că ești specială.
-Am făcut prea multe greșeli-
-Știu că ai făcut multe greșeli dar toate acele greșeli au și ele laolaltă motivul lor.
(Acum)
Mă îndrept spre clasă și aud pe cineva din spate strigându-mi numele. Acea voce mi se pare atât de cunoscută dar, nu vreau să mă gândesc că este el. Mă mai strigă de două ori până se mai aproprie de două ori de mine și mă trage spre el.
-Am lipsit puțin și ai surzit atât de mult în timpul ăsta?! Hahahaha. zice Hyunjin
Eu nu îi răspund nimic uitându-mă la el fără niciun sentiment, în capul redându-se din nou cuvintele spuse de Changbin ieri.
-Ce ai? mă întreabă Hyunjin.
Changbin se holba la mine uimit dar, într-un fel fericit.
Cu cât Hyunjin începe să nu mai înțeleagă nimic, eu mă gândesc cât de multe șanse acum sunt să afle poliția că eu sunt vinovata așa că mă întorc cu spatele la el și îmi continui drumul.
[Perspectiva Hyunjin]
De ce Jia nu mai mă bagă în seamă? Chiar crede că sunt vinovatul? Oare ce s-a mai întâmplat cât timp eu nu am fost aici?
Acum Changbin dintr-o dată se aproprie de mine și îmi șoptește la ureche:
-Frate, poate ti-a trecut timpul de data asta! Până la urma ai făcut o greșeală cu mult timp în urmă și acum trebuie să o plătești așa ca ai grijă să nu începi să plângi iar.
-La ce te referi?
-Știi prea bine! Am suferit la fel de mult ca Jia și ție nu ti-a păsat decât de fericirea ta.
