“The reason people find it so hard to be happy is that they always see the past better than it was, the present worse than it is, and the future less resolved than it will be.” - Marcel Pagnol
Diminetile obisnuite implica micul dejun cu persoana iubita si eventual cu prietenii. In cazul meu este complect invers. De cand m-am impacat cu Alex, Claire nu rateaza nici o ocazie sa imi spuna cat de fericita este pentru noi. Este o dulceata, dar cand exagereaza si repeta acelasi lucru de nenumarate ori imi vine ori sa discut frumos cu ea, dar avand in vedere ca este Claire, prefer sa imi iau perechea de dopuri pentru urechi la care tot face reclama la teleshoping.
Imi vine sa imi dau cu ceva in cap de fiecare data cand vad reclama aia, este foarte sacaitoare. Cui ii pasa ca la mosulica ala din reclama nu ii plac petrecerile date de vecini si ca ii trebuie cele mai bune si selecte dopuri de urechi?!
Sincer am impresia ca omenirea delireaza din ce in ce mai mult si ca pana si in era preistorica dinozaurii erau mai evoluati psihic alaturi de oamenii pesterilor. Desi se mancau unul pe altul, dar puteau trai fara sa aiba o prietena mult prea vorbareata.
- Deci Katrina, promit ca este ultima data cand iti spun, darma bucur enorm de mult ca v-ati impacat. Sunteti asa de scumpi.
- Bine Claire, treci la subiect inainte sa imbatranesc si bine inteles inainte de mostenitorii vostri.
Alex cu Bryan izbucnesc intr-un ras energic, iar Claire isi da ochii peste cap, gest care ma face sa chicotesc.
- Cum spuneam si in vara, strici surprizele. Bine, vom merge intr-o mica excursie de o saptamana la munte.
Fac ochii mari si toti se uita amuzati la mine. Ultima excursie s-a sfarsit cu mine intr-un rau si cauza canoiei aleia si la focul de tabara era cat pe ce sa cad in foc si multe alte minuni pe care nu le voi aminti. Cei drept acuma este iarna, deci nu cred ca se va mai intampla ceva asemanator.
- Oh, nu! Sa nu ne amintim ce s-a intamplat data trecuta si chiar daca acuma este iarna tot exista un factor ce nu=mi convine: ZAPADA.
Toti incep sa rada de entuziasmul meu cu privire la aceasta excursie. Dar care este problema lor?! Ii vina mea ca bunul Dumnezeu nu mi-a dat si placerea de a ingheta in zapada?
- Stai linistita Katrina, spune Bryan abea abtinandu-se sa nu rada, vom merge doar noi patru, deci si daca faci vreo prostie nu va rade nimeni de tine.
Replica "inteligenta" a lui Bryan a starnit inca o runda de rasete din partea asa zisilor mei prieteni. Eu Doar ma incrunt si expir invinsa. Daca suntem doar noi patru nu poate sa fie chiar asa de rau, din contra chiar imi surade ideea.
- Bine dragilor, vin fara alte comentarii, dar am si eu o conditie pentru binele meu si al tuturor.
- Ce conditie? spun ei in acelasi timp si incep sa rada, da exact ca si la gradinita.
- Pe tot parcursul sederii noastre la munte, ve-ti face ce vreau eu fara alte comentarii sau opuneri.
- Bine Katrina, imi sopteste Alex la ureche, dar avem si noi o mica conditie, de data aceasta vorbeste tare pentru a-l auzi cu totii.
- Ce? intreb eu incercand sa par indiferenta.
- Doar doua zile stam in cabana si nu dormim pana la amiaza.
- Astea sunt deja doua conditii, dar surprinzator sunt mai mult decat de acord cu ele atata timp cat sunteti si voi de acord cu conditia mea.
O liniste sumbra se lasa intre noi. Fiecare isi vedea de cerealele lui si nimeni nu mai respira. Nici ravnita musca nu se mai auzea, era liniste. Oricat de mult ma bucura linistea asta nu ma pot inca obisnui cu ea.
CITEȘTI
My Only Weakness - In editare
Tiểu Thuyết ChungMy Only Weakness - Volumul I Katrina Hall este o tânără studentă din ultimul an la facultatea de medicină din Chicago. Adoră să învețe și aproape nimic nu o distrage din ritualul ei zilnic. Asta până apare Liam și îi dă viață peste cap, făcând-o să...
