My Only Weakness - In editare

Capitolul 11 - A delicious jealousy

"Gelozia ce-o încearca pentru noi fiinta pe care o iubim cu ardoare este o delicioasa contributie la linistea si fericirea noastra. Dar gelozia unei fiinte pe care n-o iubim, sau n-o mai iubim, ori n-o iubim îndeajuns, este o pacoste, un chin, o suferinta inutila care te scoate din sarite." 

       Gelozia se spune ca ajuta sa iti dai seama cand o persoana chiar te iubieste si tine la tine, prin simplul fapt ca nu vrea sa te imparta cu nimeni. Dar acesta este cazul fericit cand ambele persoane implicate in relatie, se implica serios, nu au secrete si isi impartasesc pana si cele mai nereligoase ganduri si fantezii. 

    Cand gelozia atinge cote maxime o putem numi sindromul lui Othello, si este o tulburare psihologica ce consta in impresia individului privind presupusa infidelitate a partenerului. Aceasta conduce la urmarirea insistenta a partenerului si hartuirea acestuia, putand cauza si un comportament agresiv.

       Cine s-ar fi gandit ca gelozia poate atinge o boala asa de...nu stiu, asa de ciudata. Imi pare rau pentru cei care sufera de acest sindrom dar creierul omenesc este tare misterios si plin de secrete. Exact ca un colidor nesfarsit cu un numar infinit de usi, poti sa deschizi o usa dar nu sti ce se afla in spatele ei.

- Deci Kat, ai gasit ceva in revista aia?

     Vocea prietenei mele ma scoate din sarite, in doua saptamani se casatoreste cu Bryan sub pretextul ca se inteleg minunat, ca sunt pregatiti sa afle ce le rezerva viata si alte minunatii. Vor sa se casatoreasca de Anul Nou, pentru ca ei spun ca dacaesti ferticit in seara dintre ani, esti fericit tot anul.

- Claire?! Ti-am spus ca nu iti voi spune ce cadou ti-am luat cu Alex. Plus ca ti-am luat deja nu trebuie sa mai caut. Si nu ii cadoul tau, ci al vostru. Nu te mai comporta ca un copilasi care nu a primit ce si-a dorit de Craciun. Apropo de Craciun, peste nici o saptamana ii Craciunul si nici nu stiu ce sa va iau.

- Lasa Craciunul, lasa iarna, lasa zapada. Lasa toate cele. Ce mi-ai luat? Te rog Kat spune-mi, eu fac orice pentru tine.

- Claire Evans! De cate ori sa iti mai repet, nu este doar cadoul tau, este al vostru. Nu mai vorbii doar la persoana intai singular.

- Stim prea bine amandoua ca pe Bryan nu il intereseaza de cadouri. Il intereseaza doar de mine si sa ma vada odata in rochie de mireasa.

- Ce optimista esti tu. Acuma daca ma scuzi, trebuie sa ajung pana in oras, orice ai nevoie  imi trimiti mesaj. Clar? Dar nu ma imi trimite daca este legat de cadoul vostru pentru nunta voastra, pentru ca nu am de gand sa iti raspund.

        Accentuez cuvintele vostru si voastra, dar ea tot ce stie sa faca este sa isi dea ochii peste cap.

- Pentru cultura mea generala, se poate sa stiu unde mergi asa grabita? ma opreste ea din drum cand ajung in tocul usii.

- Ma intalnesc cu Alex la mall pentru a va lua voua porumbeilor cadourile de Craciun. Dar sa nu vad vreun mesaj pe tema asta ca ti-o capeti cand ajung acasa.

Peste doua saptamani:  

       Biserica impodobita de flori, multa lume vesela si cu lacrimi in ochi de emotie, fericire si mandrie. Fericitii care au starnit aceasta reactie a lumii sunt bineinteles, Claire si Bryan.

         Claire era imbracata intr-o rochie superba de mireasa, tip sirena si voalul ii incadra fata si ii acoperea cocul perfect. Buchetul de flori era format din trandafiri albi si in mijloc o orhidee mov. Bryan era imbracat intr-un costum negru, o camasa alba si un papion negru.

     Trebuie sa recunosc, sunt asa de draguti impreuna, dar totusi cred ca s-au pripit putin.  Casatoriile prea grabite duc de cele mai multe ori la divort, mult mai mult tin casatoriile supa doi trei ani, nu dupa noua luni, dar cine sunt eu sa judec?