"Este greu sa pierzi, dar mult mai rau este sa nu fi incercat niciodata sa reusesti."
Imi duc instinctiv mana la piept cand simt o durere puternica, care este mai mult psihica decat fizica. Incerc sa imi inchid ochii, dar usturimea cauzata de la atatea lacrimi ma face sa esuez lamentabil. Icnesc de durere cand o lacrima mi se scurge pe obraz, iar gandul imi fuge din nou la acea nenorocita de zi cand gura mea prea mare si orgoliul meu prea mare au facut-o lata.
" - De ce insisti atata cu asta?
- Pentru ca te iubesc idioato!
- Nu ma intereseaza.
Privirea lui a devenit una rece si inexpresiva odata cu rostirea celor trei cuvinte ale mele. Nu mi-am dat seama ce l-au lovit cuvintele mele si cat de mult l-au ranit pana nu s-a intors cu spatele la mine si cu un ton rece mi-a taiat elanul.
- Poate ar trebui sa luam o pauza, chiar nu merge intre noi si am obosit sa alerg ca un orb dupa tine.
Nu am putut sa ii vad chipul deoarece era cu spatele, dar nu cred ca este fericit dar nici trist, as prefera si cred ca adjectivul care se potriveste cel mai bine este dezamagirea.
Cuvintele lui m-au ranit si pe mine, desi stiu ca este vina mea. Uneori urasc cand nu ma pot controla si ii ranesc pe cei din jurul meu. Inca incerc sa imi revin dupa moartea parintilor mei, mereu incerc sa fiu tare si sa nu ma plang dar nu mai pot. Am nevoie de prietenii mei si de Alex. Pacat ca constiinta mea idioata prea mi-a luat-o inainte si acuma regret cu desavarsire cuvintele mele, dar nu se mai poate remedia. Faptul este deja consumat.
- Da, da poate ar trebui. "
Sa nu mai vorbim ca este patru dimineata, iar eu nu am pus geana peste geana toata noaptea. Sa-i simt intr-un moment de slabiciune respiratia fierbine atat de aproape de urchea mea mi-a fost suficient cat sa realizez cat de mult am nevoie de el. Imi este greu sa recunosc ca eu sunt cea vinovata pentru despartirea noastra, dar totusi daca chiar m-ar fi iubit, nu m-ar fi inlocuit atat de repede cu Vanessa, am dreptate?
" - Katrina nu ma provoca.
Incep sa rad si se uita la mine uimit.
- Ca daca nu ce, Alex? Ce ai de gand sa imi faci?
Stiu a sunat cam pervers, dar nu asta am vrut sa se inteleaga...incepe sa ranjeasca diabolic si se apropie incet de mine, soptindu-mi la ureche.
- Nu te juca cu mine puiule, ca in dragoste si razboi totul e permis."
Inca ma gandesc la ce a vrut sa spuna cu "in dragoste si in razboi totul este permis". Adica ma gandesc la care varianta se refera...intre noi mai este doar razboi? Sau dragoste? Chiar nu vreau sa ma gandesc ce ar crede daca m-ar vedea atat de sensibila si...distrusa. Nu spun ca nu pot trai fara el, dar am nevoie de o perioada putin mai lunga de timp pentru a ma acomoda fara el.
Stiam ca relatia asta a fost mult prea pripita si stiam ca nu va aduce nimic bun si chiar si asa nu am facut nimic sa opresc asta. Exagerez totusi daca spun ca nu a adus chiar nimic bun, am avut si momentele frumoase, dar era clar ca se va termina rau...suntem mult prea diferiti si din aceasta cauza nu putem fi nici prieteni, probabil. Doar gandul ca s-ar putea sa nu ma mai inteleg niciodata cu el ca la inceput, ma face sa plang.
" - Vino aici. Spune luandu-ma in brate. M-am enervat azi dimineata cand nu ai vrut sa recunosti ca esti atrasa de mine si de nervi am folosit-o pe Vanessa drept scuza, ea saraca doar este sora lui Justin. Imi place ca esti asa competitiva si desteapta si frumoasa si chiar sensibila.
CITEȘTI
My Only Weakness - In editare
General FictionMy Only Weakness - Volumul I Katrina Hall este o tânără studentă din ultimul an la facultatea de medicină din Chicago. Adoră să învețe și aproape nimic nu o distrage din ritualul ei zilnic. Asta până apare Liam și îi dă viață peste cap, făcând-o să...
