My Only Weakness - In editare

Capitolul 20 - Devil's Pride

"True love stories never have endings." - Richard Bach

         Inghit in sec. Nu stiu cum sa reactionez. Imi pun mana pe obrazul lui si ii zambesc timid.

- Alex...

       Cand vocea mea il trezeste din ganduri, imi indeparteaza mana si se intoarce cu spatele la mine. Eu continui sa il privesc din partea mea de pat si un oftat discret imi scapa printre buze.

- Noapte buna, Katrina.

       Sopteste el rece, fara sa se intoarca sau macar sa imi dea un mic indiciu din tonul sau, daca este suparat sau nu pe mine. Fara sa mai spun ceva, ma intind pe spate si inchid ochii.

       Zeci de emotii imi strabat corpul. Purul gand de a adormi si sa uit conversatia avuta cu doar cateva clipe inainte, nu ma ajuta deloc in acest moment. Se pare ca cel mai infricosator, pentru mine, si singurul meu gand, care am incercat sa il tin mai adanc de subcontinent, a iesit la iveala si s-a adeverit : Chiar daca il iubesc din toata inima pe Alexander Smith, nu vom mai fi impreuna niciodata.

       Inghit in sec si imi musc brutal buzele pentru a nu da frau lacrimilor, ce stau sa curga de o perioada...lunga de timp. Incep sa imi pierd rabdarea, este aproape ora doua noaptea, evident, si eu nu am pic de somn. Imi verific telefonul a zecea oara in jumatate de ora, de parca as astepta sa ma sune cineva...da, la ora doua jumatate noaptea...este foarte normal.

     ***

       Alex parcheaza masina in fata casei, iar eu tresar usor cand opreste motorul. Se pare ca am adormit, nici nu-i de mirare avand in vedere ora tarzie la care m-am culcat azi-noapte...sau mai bine spus, dimineata. Vreau sa deschid usa si sa ies, dar incheietura mainii imi este prinsa intr-o stransoare  delicata.

- Katrina, trage aer in piept, te rog sa nu afle nimeni despre discutia noastra de aseara.

       Pur si simplu, nu mai stiu ce sa cred despre Alexander. Odata imi spune ca ma iubeste, odata mai bine ne despartim (bine, aici a fost si vina mea, dar el a venit cu ideea "sa luam o pauza"). Odata imi spune ca sunt iubirea vietii lui, odata...nici nu stiu cum sa o zic...nu vrea sa afle nimeni de asta? Cred ca este bine exprimarea asta, cred.

- Alex, tu nu o iubesti pe Vanessa. De ce incerci sa pacalesti pe toata lumea? Si mai ales pe tine.

       Un zambet amuzat ii apare in coltul gurii. Repede a trecut de la o atitudine serioasa, la una aroganta, ce sa zic. Un mic ranjet fugar i-a cuprins in intregime buzele si imi face jucaus cu ochiul. Ma intreb ce are in cap, dar ceva imi spune ca voi afla curand.

- Cineva ii geloasa?

       Un ras energic umple aerul tensionat din masina, dar pe mine nu ma ajuta deloc, din contra...eram si mai stresata, dar ma si simteam incomod. Imi cobor privirea spre mainile noastre si constat ca de la o prindere usoara de incheietura, menita sa ma opreasca din a iesi din masina, s-a ajuns la a ma tine de mana strans.

- Alex...

       Ma opresc inevitabil cand imi prinde o suvita iesita din coada de cal, si mi-o pune dupa ureche. Si-a pus mana pe obrazul meu, iar cealalta mana o strangea pe a mea. Era o strangere puternica, dar imi placea.

- Da, pui?

       Accentuiaza apelativul si imi zambeste cu un zambet strengar si jucaus. Daca nu ies urgent din masina, ratiunea mea clar o va lua pe aratura si fara ea, nu stiu ce se va alege de mine. Probabil femeie de serviciu la spitalul de psihiatrie, iar dupa program s-ar putea sa ii fac vizite la domnu' doctor. Un viitor stralucit.