My Only Weakness - In editare

Capitolul 13 - Love me or love me not

“Be kind to people and don’t judge, for you do not know what demons they carry and what battles they are fighting.” - Vashti Quiroz-Vega

- Haide Katrina, va fi distractiv! vocea lui Bryan ma trezeste din transa, expir enervata si imi dau ochii peste cap. Parca spuneai ca faci ce iti cerem noi  fara comentarii. Isi expune si a doua parte din discurs, ugh, zici ca ii o broasca savanta.

- Eu? Eu nu am spus asa ceva, delirezi, minti sau ai chef de inventat chestii. Suna-l pe Talbert Einstein, poate faceti o masina a timpului sau elte chestii plictisitoare. Eu nu ma urc in chestia aia nici moarta, imi este frica de inaltimi.

- Albert, Albert Einstein, nu Talbert, Kat. Ma corecteaza Claire amuzata si abia se putea abtine sa nu rada.

       Toti incep sa rada si eu ma stramb la ei, scotandu-le limba. Reactia mea le-a starnit o criza de ras care pare sa nu se termine prea curand. Imi dau ochii peste cap si imi insfac schiurile din mana lui Alex si pornesc spre telescaun. Inghit in sec cand vad la ce inaltime ajunge la un moment dat. Am dat de dracu! 

- Haide pisicuto, stiu ca nu iti este frica, ai doar o scuza pentru ca iti este lene sa schiezi. Crede-ma, va fi distractiv.

       Da, ce sa iti spun ce ma cunoaste. Uneori cred ca este doar un destept care sa da mare si tare ca stie ceva despre mine. Dar este desteptul meu, adica momentan.

- Da, vezi sa nu imi fie mie lene. Alex, tu chiar crezi ca ma cunosti atat de bine? Ca stii absolut totul despre mine si ca ai dreptul sa sa iti dai cu parerea ? Pai iubire, hai sa iti spun ceva: da imi este frica de inaltimi, inafara de avion, si nu stiu sa schiez! strig, iar el ramane putin surprins de rabufnirea mea subita.

- Katrina puiule...

- La dracu Alex, nu mai imi spune Katrina! Imi este de ajuns Kat! il intrerup deja exasperata, necoborand tonul.

- Intotdeauna tii sa ma provoci, Kat? spune accentuand ultimul cuvant. Zii, chiar intotdeauna? Ai fi surprinsa cat de multe stiu despre tine. Asa ca pisicuto am incheiat discutia. Trece pe langa mine, indreptandu-se spre telescaun zambind ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

- Nu am incheiat nimic Alex, treci aici si asculta-ma! strig dupa el, alergand in incercarea esuata de a-l prinde din urma, dar nu pare sa ma auda, urasc cand face asta.

    ***

       Eu mergeam in fata, iar prietenii mei veneau incet razand in spatele meu. Sigur rad de mine si de incapabilitatea mea de a schiia. Nu mai are rost, m-am certat din nou cu Alex, sunt indiferenta cu Claire si ma contrazic non stopcu Bryan, nu ca ar fi vreo noutate.

       De ce sunt asa de rea? Pentru ca m-am saturat, Alex crede ca stie totul despre mine, iar Claire crede ca poate sa se comporte ca o mama cu mine. Nu am avut un trecut usor, dar este trecut. Am trecut peste si ei toata ziua stau dupa mine, facand tot ce este mai greu in locul meu.

       Intru in cabana, trantind cu putere usa de perete. Ma duc in bucatarie facandu-mi o ciocolata calda, am nevoie sa ma incalzesc putin. Bine...poate putin mai mult decat speram, cei drept.

- Incet frustrato, daca spargi usa tu o schimbi, vocea lui Claire ma intrerupe din bautul cafelei mele amare. Ce ai patit?

- Sunt bine, multumesc frumos. Acuma daca nu te superi chiar as vrea sa stau singura asa ca daca esti draguta sa ma lasi singura, ar fi chiar perfect. Ma milogesc, iar ea s-a ridicat de la masa, parasind bucataria si dandu-si ochii peste cap. 

       Imi abandonez ceasca de cafea pe jumatate goala in mijlocul mesei si ma duc sa il caut pe Bryan. Nu am de gand sa fug si de aici ca si din San Francisco, dar am nevoie de o plimbare de cateva ore. Cel mai probabil o sa ma stranga de gat sau o sa imi tina o predica de doua ore cum ca trebuie sa ne infruntam problemele nu sa fugim de ele. Eu nu fug, eu fac o plimbare, face bine la sanatate.