"Obisnuit sa-mi strang durerea in palme, imi curge esenta durerilor calme."
Trantesc usa de la cabana si Claire se uita surprinsa la mine. Ma opresc in dreptul ei si ii zambesc timid. Isi inalta spranceana si isi drege vocea.
- Alex a plecat dupa tine, presupun ca era putin surprinsa ca eu am ajuns inaintea lui la cabana...nici eu nu stiu exact unde ii.
- Stiu, m-am intalnit cu el, dar acuma nu stiu unde ii. Nici nu ma mai intereseaza unde ii, este viata lui si face ce vrea el. Ma priveste perplexa, cred ca a ramas uimita de raspunsul meu, nu cred ca se astepta.
- Ce sa intamplat cu voi Katrina? Spune-mi absolut tot altfel ai incurcat-o. Ce ai facut sau ce nu ai facut, ce s-a intamplat din nou cu voi?
Intrebarea ei m-a facut sa realizez ca din nou ne-am certat. Din nou. Prea multe certuri si mult prea putina ingaduinta. Poate pur si simplu nu a fost sa fie. Fac un pas in fata si o iau in brate. Soptesc un mic "Nu stiu" doar pentru mine, dar m-a auzit si ea, gest care a dat-o de gol este negarea e scurta cu capul si oftatul care i-a parasit buzele.
Sunetul usii care s-a deschis m-a facut sa tresar, m-am intors si l-am vazut pe Alex nervos si foarte incordat. Trece pe langa noi si urca in camera, auzim usa trantindu-se cu putere. Macar mai impartim o camera, voi incerca sa vorbesc cu el desi nu cred ca voi schimba mare lucru. Da, geniul de mine i-a spus ca nu il intereseaza ca ma iubeste. Minunat.
Ii dau un mic pupic pe obraz si ii spun noapte buna. Urc in camera, Alex nu era insa auzeam apa din baie, probabil facea un dus. Hai Katrina, chiar daca nu mai sunteti impreuna poti vorbi cu el, pana la urma sunteti doi oameni simpli care pur si simplu vor sa poarte o discutie normala. Adica eu vreu sa discutam, el probabil ma uraste, adica sigur ma uraste, cine nu ar face-o?
Iese din baie cu aceasi expresie inexpresiva. Isi muta privirea scurt spre mine, dar la fel de repede si-o muta spre pat. Inspira adanc si se intinde in pat invelindu-se cu patura.
- Alex...
- Noapte buna Katrina.
- Vreau sa vorbim.
- Nu mai avem ce vorbi.
- Dar eu te-am ascultat pe tine cand am plecat din San Francisco.
- Nu ma intereseaza Katrina, noapte buna.
Se intoarce cu spatele la usa, abea acuma realizez ca stau proptita de tocul usii. Expir zgomotos si ma bag in pat, evident el era cu spatele la mine. Cred ca am dat-o in bara rau de tot de data asta...
***
Deja ii ora patru dimineata si nu am inchis un ochi toata noaptea, m-am tot foit si m-am intors de pe o parte pe alta. Nu imi gasesc locul si nici somnul nu indrazneste sa apara. In maxim patru ore trebuie sa ma trezesc si arat ca un zombi.
Pun pariu ca intre mine si Alex s-a terminat definitiv. Oftez si ma dau jos incet din pat pentru a nu face nici un zgomot, sa nu il trezesc. Cobor in bucatarie si ma pun sa imi fac ciocolata calda. Pana se incalzeste apa ma asez la masa si incep sa ma joc cu cana. Cand usa de la bucatarie se deschide tresar, dar nu ma obosesc sa imi ridic privirea.
Aud cum scaunul din fata mea se trage si cineva se aseaza. Eu ma uitam in gol la cana si nu am observat cine era.
- Ce faci aici? vocea lui ma face sa imi ridic curioasa privirea, in momentul cand privirile noastre se intersecteaza, impietresc si nu mai stiu ce sa fac sau macar ce sa spun.
- Ciocolata calda, desi nu cred ca te intereseaza. Am raspuns sigura pe mine si la fel de calma, vocea mea nu trada nici un fel de emotie, iar privirea era din nou atintita asupra canii din ceramica.
CITEȘTI
My Only Weakness - In editare
Ficción GeneralMy Only Weakness - Volumul I Katrina Hall este o tânără studentă din ultimul an la facultatea de medicină din Chicago. Adoră să învețe și aproape nimic nu o distrage din ritualul ei zilnic. Asta până apare Liam și îi dă viață peste cap, făcând-o să...
