Capitolul 19 - Nothing Change At All

313 11 0
                                    

"A day lasts until it's chased away but love lasts until the grave." Irish proverb

       Imi suflec manecile si, cu o usoara retinere, imi las degetele sa alunece prin apa robinetului. Expir zgomotos cand imi ridic privirea in oglinda si imi vad parul plin de faina. Pufnesc nervoasa si dupa ce m-am spalat pe maini si dupa ce, bineinteles, m-am uscat; mi-am prins parul intr-o coada lejera de cal. Imi trec rapid mainile, din nou udate, peste fata, iar apoi ma sterg cu prosopul.

        Am uitat cat efort implica gatitul si facutul prajiturilor cu Cole. Chicotesc subtil cand imi amintesc prima oara cand am gatit impreuna, am dat foc dulapului mamei si era sa imi ard propria-mi pisica. Mama a sunat repede la pompieri; era mereu serioasa si prefera sa apeleze la specialisti; si a si primit amenda din cauza ca acel mic foc putea fi stins, chiar si de un copil de cinci ani, cu extinctorul de pe hol.

         Zambesc cand telefonul imi vibreaza si vad ca apelantul este chiar mama mea -ma rog, mama mea adoptiva-. Nu apuc sa raspund ca telefonul imi aluneca din mana. Se izbeste de gresie si se sparge ecranul. Perfect. Ies din baie, aruncandu-mi telefonul in primul cos de gunoi. Nu am chef sa il repar, imi cumpar unul nou luni.

- S-a intamplat ceva?

          Vocea lui Cole ma ia prin surprindere, venind in spatele meu si luandu-ma in brate. Chiar nu stiu ce ar trebui sa fac, sa ma duc acasa pentru a o linisti pe Claire ca sunt bine sau sa stau aici cu Cole, unde chiar ma simt bine. Doua zile petrecute cu Cole, doar doua, dar destule incat sa uit de Alex, sau macar in cea mai mare parte.

- Nimic de care sa iti faci griji, stai linistit.

          Ma intorc cu fata spre el si ii ofer un zambet menit sa il fac sa aiba incredere in mine.  Ma priveste cu o usoara ingrijorare, dar renunta inainte de a mai face orice gest sau de a mai comenta ceva.

- Katrina, ce planuri ai pentru azi?

        Ma priveste bland si cu...dragoste. Chiar mai poate exista dragoste dupa atata vreme? Nu prea cred. Imi zambeste inca asteptand un raspuns din partea mea. Si ce raspuns sa-i dau? Habar nu am ce fac azi.

- Cred ca ma voi duce acasa, pun pariu ca Claire este ingrijorata.

- Chiar Kat, Claire ce mai face?

- Bine, ca intotdeauna. S-a casatorit.

         I se putea citi uimirea pe chip, dar chiar si asa zambea. Cat timp am fost cu el s-a inteles foarte bine cu Claire. De cele mai multe ori, cand eram trista sau nervoasa, se intalneau si discutau cum m-ar putea face sa ma simt mai bine. Ei au fost singurele persoane care m-au ajutat mereu si au fost intotdeauna langa mine cand am avut nevoie. Chiar daca Cole in ultimii patru ani a fost plecat stiam ca ma pot baza pe el. Mi-am dus palma la ceafa si am inceput sa imi rasucesc capul.

- Ma bucur pentru ea. Esti bine ptinteso?

       Vine in spatele meu, incepand sa imi maseze umerii. Imi place cand ii asa grijuliu. Si-a lipit buzele de lobul urechii mele stangi.

- Mhm, doar o usoara durere de spate, nimic important.

           Imi pune mana pe umar si cu o miscare simpla si rapida sunt intoarsa cu fata spre el. Respiratia imi devine brusc intretaiata si simt ca daca nu voi scapa repede de sub presiunea asta voi ceda. Nu este vorba ca nu imi place sau ceva de genul, dar...la naiba, trebuie sa ajung acasa.

          Inghit in sec si cu ultima farama de gandire rationala, imi iau geanta si paltonul in timp ce ma indrept spre usa. Deschid usa si un sentiment de parere de rau ma cuprinde in momentul in care pasesc in exteriorul pragului. Ma intorc cu fata spre intrarea in apartament si il vad pe Cole privindu-ma curios.

My Only Weakness - In editareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum