My Only Weakness - In editare

Capitolul 2 - Game on

"Replace fear of unknow with curiosity." 

- Katrina! Katrina trezestete! Katrina, nu ma face sa vin la tine! Katrina hai la masa...serios iti spun, nu ma provoca daca nu vrei sa ai cosmaruri.

         O voce cunoscuta incearca sa ma trezeasca, dar ambiguitatea cu care o auzeam nu ma prea ajuta sa imi dau seama cine era. Sa ii ofer o personalitate aparte, nu prea intelegeam ce se intampla, dar acest lucru este normal avand in vedere ce rau am dormit azi-noapte, Alex nu intelege ce inseamna a dormii pe jos pe o saltea. Nici eu nu sunt mai sus, l-am privit aproape toata noapte in timp ce dormea in intunericul sumbru al camerei.

- Aici sunt si singurele mele cosmaruri din ultimul timp este ca nu mai pleaca unul dintre idiotii astea din casa, chiar de preferabil amandoi...

        Cobor scariile cascand si de mentionat era ora pranzului eu eram in pijama, iar in zece minute trebuia sa plecam, iar eu nu aveam facut nimic inafara de bagaj si exercitiul mental sa nu innebunesc in saptamana asta..

- Unul dintre idiotii astea este iubitul meu, deci ai grija la limbaj si legat de Alex...el probabil se va muta in camera libera, am cumparat pat nou si vrea sa stea cu noi intr-o casa.

          Mereu ii ia apararea kui Bryan, inteleg ca sunt de destul de mult timp impreuna, dar ea nu era asa inainte. Niciodata Claire nu s-a atasat de cineva intr-un asemenea mod, de obicei se despartea cam dupa o luna doua, dar acum ei sunt impreuna de aproape cinci luni.

           Intr-un fel sunt fericita ca voi reusi sa dorm in sfarsit si nu voi mai fi tentata sa il privesc mai mereu, dar imi pare rau...cred ca incep sa ma indragostesc de el si nu il cunoasc nici de cateva zile...principiile mele se incalca una pe alta de cand a venit acest misterios, la tot ce mi-am propus acuma ceva timp fac exact opusul.

- Lasa-ma sa ghicesc, tu vrei ca idiotul ala sa se mute aici?! Reformulez, il lasi sa se mute aici?! Si cu linistea mea? Cu pacea mea? De ce ma urasti, Claire...ce ti-am facut eu tie?

           Vocea mea fiind una teatrala, iar dantura ei perfecta era evidentiat de rasul sau cristalin. Chiar ii place sa ma tortureze din cate obvserv, dar cred ca ma insel. Sper sa ma insel. Ma insel, corect? Sau poate torusi nu...

- Gata masinile, toti sunt jos. Bagajele sper ca le-ati terminat adica tu Katrina si apropo tu vii in pijama?

         Spune oferindu-mi un zambet si aratandu-mi o parte din dintii de un alb imaculat. Imi dau ochii peste cap si ma ridic de la masa, luandu-mi un pahar cu apa. 

- Da Alexander, vin in pijamale....daca doar atata te duce capul si nu esti realist, nu este problema mea...

- Katrina, avem o mica problema, avand in vedere ca te-ai trezit cam tarziu locurile din masina sau cam ocupat, dar mai este o masina...doar ca va trebui sa stai cu Alex.

- Claire sa stii ca pentru mine nu este o problema si Katrina te rog sa imi spui Alex, nu imi place ca imi spui Alexander suna prea formal.

- Si cliseic si fumat, exact ca tine. Si daca nu va deranjeaza eu ma duc sa ma schimb.

     Ma duc sus, imi fac repede bagajul, ma schimb si cobor. Nici eu nu stiu cum de am fost gata asa de repede. Ma uit, nu mai era nimeni in bucatarie daca am noroc au plecat fara mine dar sperantele mi se spulbera cand vad ca doar Alexander a mai ramas si era rezemat de masina, asteptandu-ma.

- Restul? intreb uimita cand vad ca au plecat cam toti.

- Au plecat dar avand in vedere ca tu vii cu mine te-am asteptat.

- Putem te rog sa plecam odata?

- Abea astepti sa fi intr-o masina cu mine, doar noi doi?

- Da continua sa visezi James Bond ca sigur ceva din vise se vor implini si in caz ca nu, eu voi fi aici sa iti spun "ti-am spus eu".