Capitolul 4 - Find your boyfriend and have a bath

742 29 0
                                    

"I know we're too young and it's still early to say this, but i hope you're the one!"

     Dupa trei zile care au fost atat de ciudate incat Alex nu a vorbit cu mine. Ciudat nu? Adica totusi ideea ar fi ca suntem impreuna, nu? Ma rog nu imi bat capul pentru ca faza nu este ca nu a vorbit cu mine ci pur si simplu nu l-am vazut. Ce ma bucura pe mine este ca pe langa ca prietena mea nu mi-a pus o tona de intrebari legate de seara cand am fost la cascada fiind disparuti fara sa stie nimeni de la tabara dar si ca nimeni nu a mai spus nimic de canoe, ieee. Poate concursul de canoe s-a anulat pana acum pentru ca minunatul meu iubit s-a hotarat sa dispara de pe fata pamantului o vreme. Ies din cort dimineata si nu vad pe nimeni, ma duc pana la rau si am un soc.

- Katrina, ia-ti vesta de salvare din masina si hai la canoe. Vocea ei fiind una plina de aroganta si superioritate, am mai spus ca nu o suport? Nu, nu cred.

- Bine Vanessa...cum spui tu. Mama ce i-as taia parul ala lung, cheala s-ar plimba pe aici...dar chiar nu are rost.

     Nemaiavand chef sa ma cert cu ea m-am indreptat cu pasi lenti si apasati catre masina. Deschid portbagajul si caut cu privirea vesta de salvare. Nu o vad niciunde, ma proptesc plictisita cu coatele de marginea masinii si oftez. Inchid ochii si ma gandesc cat de bine era la facultate, nu suport facultatea dar decat sa stai aici si sa caut o vesta de salvare pentru a practica canoe in echipa cu persoana pe care o urasc cel mai mult, mai bine nu.

- Cauti asta, puiule? tresar si imi intorc capul curioasa sa vad cine..ooh, si-a mai amintit si el de mine. Alex statea cu vesta de salvare in mana, o iau din mana lui si ii sar in brate.

- Unde ai fost? intreb adancindu-mi fata in scobitura gatului lui, iar el doar imi mangaia incet si grijuliu parul..

- A trebuit sa plec pana in oras, o mica urgenta de familie. Stai linistita, ce ati mai facut? vocea lui parea putin ingrijorata si trista.

- Mai nimic...doar Vanessa se da mare si tare dar in rest fara tine baietii nu prea au avut chef de nimic. 

- Puiule, esti geloasa pe Vanessa? amuzamentul din vocea lui ma facea sa vreau sa il pleznesc, si ce daca sunt, vreo problema?

- Nu, eu nu am fost niciodata si nici nu voi fi. Un chicotit micut din partea lui ma face sa ma incrunt, iar el doar rade si mai tare

- Puiule, nu te chinui sa fi perfecta, esti deja. Aww, ma face sa rosesc, pacat ca sunt nervoasa ca altfel as fi sarit la el sa il sarut. 

- Nu ma chinui, eu sunt, exact cum ai spus si tu. Incepe sa rada de parca am spus cine stie ce gluma buna. Vreo problema?intreb si el doar chicoteste, mama ce bine dispus ii, sunt curioasa care este secretul lui....

- Nu puiule, nu. Normal, si eu care ma asteptam sa spuna da, ioi ce dulce ii...gata Katrina ca deja esti prea indragostita.

- Alex? vocea imi era una intrebatoare, iar el doar ma priveste in ochi in cel mai dulce mod posibil, hai omule serios acuma, termina...

- Da? spune absent, jucandu-se cu o suvita din parul meu, urasc sa imi umble cineva in par, dar parca in cazul lui nu ma deranjeaza.

- Ai spus ca ai avut o problema de familie urgenta, mama ta? intreb, iar el se uita la mine cu o usoara tristete in privire.

- Da pui, dar stai linistita. Da, pe cine crezi ca pacalesti Cassanova? Nu pe iubitata ta asta-i clar, mai limpede ca si cristalul..

- Alex, mama ta. Mama ta este bine? se uita deja putin enervat la mine, dar incearca sa isi pastreze calmul.

- Da. Doamne omule, pe mine nu ma poti monti, ce nu intelegi? Esti turc? Da cred ca esti, altfel nu ai fi asa capos.

- Alex! Stiu, observ ca esti ingrijorat si ca te simti trist. Te rog... ma rog de el, iar el se uita putin mirat la mine, posibil din cauza tremuratului din vocea mea ingrijorata.

My Only Weakness - In editareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum