O poveste încâlcită

Capitolul VI

O nouă dimineață superbă în Londra.O piesă minunată a început să îmi gâdile auzul.Mi-am deschis ochii însă am refuzat să opresc sursa muzicii.Am început să zâmbesc și am rămas așa până când s-a terminat piesa.După aceea m-am ridicat din pat,am oprit alarma,am luat laptopul și am pus o piesă mai alertă.M-am uitat pe lista cu melodii dar nici una nu mi se părea potrivită,până am găsit-o pe aceasta.Am dat play și am început să dansez prin cameră.Este una din piesele mele preferate de la băieții din Anglia:"Rock me".Mi se pare perfectă pentru această dimineață.Dansând prin cameră am observat ceva alb lipindu-se de geamul meu.E un mic fulg de zăpadă.Din păcate singurul fulg.Am continuat să dansez prin cameră și să cânt.Piesa sa terminat,acum începând "Another World" care e tot una din piesele mele preferate.Am continuat să dansez și să cânt când în cameră și-a făcut apariția Alexia.Este încă în pijamale dar are un zâmbet mare pe față.A început și ea să cânte și să danseze cu mine prin cameră până când piesa s-a terminat.Atunci s-a dus la laptop și a oprit muzica,după care sa așezat pe pat lângă mine.

-Neața nebuno!mă întâmpină ea.

-Neața blondo!Pot să știu și eu cum de ești în toane așa bune de dimineață?o întreb eu ridicând din sprâncene.

Alexia și-a dat seama ce îmi trecea prin minte așa că a luat o pernă și a început să mă lovească cu ea.După câteva minute în care ne-am bătut cu pernele,Alexia a reușit doar să zică:

-Blondo!Știi bine că aseară m-am pus să dorm!

-Cum mi-ai zis?o întreb eu amenințând-o cu perna.

-Știi că te iubesc,nu?întreabă ea fluturându-și genele.Mereu când făcea asta era asemenea unui copilaș.

-Ce să zic!?spun eu începând să râd.Acuma îmi spui ce e cu cheful de dimineață?

-Habar nu am,afirmă ea râzând.Dar cu tine ce e?Adică tu ai început.

-Nu știu.Așa m-am trezit,cu o senzație ciudată.

-Adică?întreabă Alexia puțin îngrijorată.

-Nu știu cum să explic.M-am trezit zâmbind.Tot am senzația că astăzi se va întâmpla ceva,dar nu știu ce.Simt că azi va fi o zi perfectă.

-Ce drăguț! Vezi,poate îți găsești un prieten aici și nu mai vii acasă,că te și mănânc.Ce tot spun aici?Te târăsc după mine!

Auzind acestea,am început să râd.

-Ce râzi?Orice se poate întâmpla aici,spune ea râzând.

-Nici chiar așa!

-Te pup!Asta era replica ei când ne prosteam.Mereu spunea asta când nu era de părere cu mine sau când ne "complimentam".

-Auzi?Având în vedere că amândouă avem un chef nebun,ce ai zice ca azi să vizităm mall-urile?Te rog!spune ea făcând niște ochi de cățel iar buza inferioară a început să îi tremure.

-Cum aș putea să te refuz când faci mutrița aia?

-Să știi că te iubesc cu toată inimioara mea de șoricel!spune ea făcând una din mutrițele pe care doar ea le știe face.În clasa a opta a fost poreclită de una din colege șoricel și așa a rămas.Și nu știu de ce,dar de când eram mică,toată lumea îmi spunea pisicuță.Așa că am rămas cu aceste porecle până acum și sunt convinsă că nu vom scăpa de ele.

-Awww,cât de drăguț!Dar am o idee!

-Te ascult.

-Ce ar fii să ne pregătim și într-o oră ne vedem jos și mergem?o întreb eu.